Constituirea unui grup infracţional organizat. Verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

26 feb. 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 241

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 121/2018

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (1), art. 84, art. 85, art. 96 alin. (1) pct. 18, art. 98 alin. (2) lit. b), art. 103 alin. (10) și (13, art. 112 alin. (1); NCP: art. 367 alin. (1) și (3); NCPP: art. 275 alin. (6), art. 425^1

Original Black Friday pe UJmag.ro!

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 si urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință la parchet 14/297/0048-E15/002, emis la data de 15.03.2017, de Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată (complinit prin precizările transmise Curții de Apel Poiești la data de 19.01.2018), față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea a șapte infracțiuni de furturi în grup organizat, într-un loc folosit sau destinat depozitării de fonduri, de valori, de mărfuri sau materiale, precedate sau însoțite de un act de distrugere, degradare sau deteriorare, prev. de art. 311-4, 311-.1 din C. pen.,311-4 alin. (12), (31)1-14, 1, 2, 3, 4, 6 din C. pen., constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, notând, pe baza înscrisurilor vizând dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, că persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care face trimitere art. 112 alin. (1) din același act normativ. Textul instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest context, procedând, totodată, la examinarea situațiilor invocate de persoana solicitată ca și motive de refuz la predare, instanța a constatat în mod just că alegațiile apărării privind pretinsa identitate dintre faptele care fac obiectul mandatului european de arestare și acuzația pentru care aceasta este cercetată de autoritățile judiciare din Romănia, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sunt lipsite de suport.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte, în baza propriului examen, constată că în speță nu este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare, întrucât faptele care fac obiectul mandatului european de arestare nu sunt identice celor pentru care persona solicitată este cercetată, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În acest sens reține, prioritar, că identitatea faptelor ce fac obiectul celor două proceduri vizează exclusiv materialitatea acestora, iar nu încadrarea lor juridică, diferențele de ordin legislativ dintre state justificând încadrări juridice distincte date aceleiași activități infracționale.

Plecând de la aceste argumente de intrepretare, Înalta Curte notează că din descrierea infracțiunilor (șapte infracțiuni de furt) ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A. rezultă în mod clar că furturile nu au fost săvârșite în grup organizat. Acest aspect este confirmat prin relațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, la data de 19 ianuarie 2018, din cuprinsul cărora rezultă că faptele de însușire frauduloasă a bunurilor aparținând altcuiva, pretins comise de persoana solicitată, au fost săvârșite în împrejurări care atrag incidența a trei elemente circumstanțiale agravante, printre care și acela că furtul a fost „săvârșit de mai multe persoane acționând în calitate de autor sau complice, fără ca ele să constituie un grup infracțional organizat”.

Pe de altă parte, constată că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, persoana solicitată A. este cercetată pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. Or, deși din descrierea acestei acuzații rezultă că scopul grupului la care persoana solicitată ar fi aderat l-a constituit comiterea unor fapte de sustragere de accesorii de camioane grele de pe teritoriul Uniunii Europene, context în care se face vorbire inclusiv despre participarea acesteia, în calitate de complice, la comiterea a șapte astfel de fapte, dintre care cinci corespund ca descriere cu cinci dintre cele șapte fapte de furt reținute în sarcina părții de către autoritatea judiciară franceză, diferența dintre cele două fapte este evidentă.

Aderarea la un gup infracțional organizat presupune existența unor circumstanțe faptice distincte de cele ale infracțiunii scop (furtul, în speță), ceea ce face, prin urmare, imposibilă, confundarea lor.

În consecință, în speță nu este incidentă situația premisă a identității de fapte ce fac obiectul procedurilor judiciare paralele desfășurate față de persoana solicitată care, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, poate constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În plus, dat fiind caracterul facultativ al acestui motiv, Înalta Curte constată că nici în situația constatării unei astfel de identități, o astfel de împrejurare nu poate avea ca efect obligatoriu refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel cum pretinde apărarea.

În fine, constată că în cauză nu este incident nici motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, care vizează ipoteza unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, neicidentă în speță.

În considerarea acestor împrejurări, Înalta Curte notează că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., reținând, deopotrivă, just, că situația juridică particulară a părții, care este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, reclamă, în temeiul art. 58 alin. (1) rap. la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport cu soluția astfel dispusă, prima instanță a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 103 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, hotărând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând, totodată, în virtutea art. 107 alin. (3) din același act normativ, că acesta va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În considerarea acestei ultime măsuri, constatând că intervalul de timp până la încetarea motivelor care justifică amânarea predării poate fi de lungă durată, instanța a dispus în mod just revocarea măsurii controlului judiciar dispus față de persoana solicitată.

În consecință, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Având în vedere faptul că din adresa transmisă instanței de contestație, la data de 7 februarie 2018, de Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J. Dâmbovița (aflată la fila 14 dosar contestație), rezultă că persoana solicitată a fost reținută în cauză, în baza ordonanței de reținere nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 emisă de Parchetul de la Curtea de Apel Ploiești, de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00, iar ulterior, în baza M.A.P. nr. 4/MEA/2018 din 29.01.2018, emis de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018, a fost încarcerată de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29, Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 C. proc. pen. raportat la art. 422 C. proc. pen., va constata că persoana solicitată a fost reținută în cauză de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00 și de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Constituirea unui grup infracțional organizat. Verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004) was last modified: februarie 23rd, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter