Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Căi de atac. Recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II ) nr. 1846/2016

Legea nr. 31/1990: art. 132 alin. (2); Legea nr. 202/2010: art. XIV; NCPC: art. 84, art. 312, art. 457; Legea nr. 304/2004: art. 54 alin. (2); Constituția României: art. 126 alin. (2), art. 129; CEDO: art. 6

Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul A., cuprinde mai multe capete de cerere, respectiv constatarea nulității actului adițional la actul constitutiv al SC B. SRL din data de 16 februarie 2011 și a actului constitutiv refăcut, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții SC B. SRL și C., nulitatea contractului de cesiune de părți sociale, precum și constatarea nulității hotărârii AGA din data de 9 aprilie 2009.

Pentru stabilirea capătului de cerere principal, instanța nu trebuie să analizeze cererile în ordinea formulării lor de către reclamant, ci în funcție de interdependența lor.

În speță, Înalta Curte, punând în relație aceste capete de cerere, analizându-le efectele produse, apreciază că actul primordial, principal este hotărârea AGA din data de 9 aprilie 2009, iar celelalte capete ale cererii evocate anterior sunt accesorii, deoarece soluția lor depinde de soluția pronunțată asupra capătului principal al acțiunii, respectiv cel vizând constatarea nulității hotărârii AGA, în cadrul căruia instanța trebuie să verifice consimțământul societății și aprobarea efectuării cesiunilor care sunt ulterior contestate.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”.

Art. XIV din Legea nr. 202/2010 prevede că: „Alineatul (9) al articolului 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare”.

În speță, sesizarea primei instanțe s-a făcut la 30 iulie 2012, deci ulterior intrării în vigoare la Legii nr. 202/2010.

În raport cu dispozițiile legale evocate, având în vedere și faptul că principalul determină atât competența, cât și căile de atac, iar în speță principalul este reprezentat de solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea hotărârii AGA din 9 aprilie 2009, Înalta Curte apreciază că împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului.

În atare condiții, curtea de apel trebuia să califice, în raport cu dispozițiile art. 84 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Procedând la judecarea cauzei în apel, Curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materia erorilor judiciare, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Prin urmare, având în vedere capătul principal al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în mod greșit Curtea de Apel Oradea a soluționat prezenta cauză în apel și nu în recurs, cum se impunea față de argumentele expuse anterior.

În plus, legea stabilește care sunt căile de atac, iar acest lucru nu este influențat de numărul capetelor de cerere, motiv pentru care instanța apreciază că încălcarea acestui aspect constituie un atac grav la principiul legalității căilor de atac, consacrat de legea procesual civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății.

Prin urmare, recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Sub acest aspect, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. XIV din Legea nr. 202/2010, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare Curții de Apel Oradea, ca instanță de recurs.

Reținerea acestui motiv de casare, face inutilă cercetarea motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, care vor fi analizate de instanța de recurs, cu ocazia rejudecării.

Sursa informației: www.scj.ro.