Conflicte de muncă. Conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă

• Legea nr. 206/2004: art. 7 lit. f)^1
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 95

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 19 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei și Inovării din cadrul Ministerului Educației și Cercetării ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 12 din 26 august 2021 și a Raportului final nr. x din 26 august 2021, ambele emise de pârât, pentru nelegalitate și netemeinicie.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 849 din 5 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența materială instanțele trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 95 și urm. C. proc. civ. potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță toate cererile, indiferent de obiectul sau calitatea părților, care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal. De asemenea, vor fi avute în vedere dispozițiile legislației speciale din domeniul dreptului muncii și al contenciosului administrativ.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanții au solicitat anularea unor acte emise de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei și Inovării, organism consultativ, fără personalitate juridică, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.

În cauză nu se contestă calitatea de personal contractual a reclamanților, instanța supremă fiind chemată să stabilească dacă litigiul care îi opune pe reclamanți pârâtului Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologiei și Inovării din cadrul Ministerului Educației și Cercetării este un litigiu de dreptul muncii sau unul de contencios administrativ.

Art. 231 din Codul muncii statuează că: „Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă”. Față de obiectul acțiunii, respectiv anularea unor acte emise de o structură a unui minister, organ al administrației publice centrale, față de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și având în vedere cadrul procesual stabilit de reclamanți, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba despre un raport de dreptul muncii întrucât reclamanții nu sunt salariații pârâtului Consiliul de Etică, ci ai INFPLR.

Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. f)^1 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, Consiliul de Etică „emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri și stabilesc sancțiunile ce urmează a fi aplicate”.

Din conținutul Hotărârii nr. 12 din 26 august 2021, a cărei anulare se solicită, rezultă că sancțiunea de „avertisment” ce a fost stabilită de Consiliul de Etică „urmează a fi aplicată membrilor Comisiei de Etică (…)”, hotărârea fiind comunicată către INFPLR pentru a fi adusă la îndeplinire. Legislația muncii ar fi putut fi aplicabilă în cazul în care reclamanții ar fi contestat măsurile de sancționare dispuse de angajatorul lor, INFPLR, în temeiul hotărârii Consiliului de etică.

Ca urmare, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care statuează că litigiile privind „actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, instanța supremă constată că litigiul se înscrie în materia contenciosului administrativ și este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.