Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
850 views
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Se observă, preliminar, că obiectul litigiului constă în stabilirea domiciliului şi a programului de vizitare ale minorului C., precum şi a pensiei de întreţinere în favoarea acestuia, deci cereri privind ocrotirea minorului, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora:
„Cereri în materie de tutelă şi familie – 1. Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.
Competenţa teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă şi absolută, după cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părţile pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competenţa este obligatorie.
De asemenea, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, excepţia necompetenţei putând fi invocată în acest caz chiar de instanţă din oficiu.
În cauză, conflictul negativ de competenţă a fost generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul copilului minor, la data formulării cererii de chemare în judecată, reper temporal esenţial pentru stabilirea instanţei competente prin prisma dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei ocrotite trebuie interpretată prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, sub aspectul stabilirii unor norme de competenţă teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.
Necesitatea stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care persoana ocrotită trăieşte, inclusiv ascultarea persoanei ocrotite. Or, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei ocrotite din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a persoanei ocrotite, respectiv domiciliul acesteia de fapt.
Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., „(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege”.
Ca atare, din perspectiva locuinţei copilului minor prezintă relevanţă, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie ale amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi, fie ale celui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes locuinţa pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, prin convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr. x din 09 iunie 2020 de Societatea Profesională Notarială D. şi E., s-a stabilit locuinţa minorului C. la mama sa B., pârâta din prezenta cauză, la adresa din municipiul Galaţi, judeţul Galaţi .
Potrivit menţiunilor inserate în cuprinsul adeverinţei nr. x din 11 noiembrie 2022, eliberată de Şcoala Gimnazială nr. 28 Galaţi, minorul era înscris în anul şcolar 2022-2023, în clasa pregătitoare, iar conform adeverinţei nr. x din 09 februarie 2023, eliberată de aceeaşi şcoală, minorul nu mai frecventează cursurile începând cu data de 17 noiembrie 2022 .
Prin urmare, Înalta Curte constată că la data învestirii Judecătoriei Galaţi cu soluţionarea cererii de chemare în judecată – 14 noiembrie 2022, locuinţa în fapt a minorului se afla în muncipiul Galaţi, împrejurare confirmată inclusiv de menţiunile cuprinse în viza de reşedinţă a mamei sale, potrivit cărora, începând cu data de 24 noiembrie 2022, aceasta avea reşedinţa stabilită în muncipiul Braşov .
Este lipsit de relevanţă faptul că pârâta a notificat reclamantului intenţia sa de a se muta împreună cu minorul în municipiul Braşov, începând cu data de 14 noiembrie 2022, împrejurările relevate în raportul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantului A. de către reprezentantul Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi, înregistrat sub nr. x din 05 ianuarie 2023, potrivit cărora minorul locuieşte împreună cu mama sa în municipiul Braşov, ori cele inserate în ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei B. de către reprezentantul Serviciului Autorităţii Tutelare din cadrul Direcţiei Juridice şi de Administraţie Publică Locală a Primăriei Municipiului Braşov, înregistrată sub nr. x din 14 februarie 2023, conform cărora minorul frecventează Şcoala Generală nr. 25 din Braşov ca audient (dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Braşov, secţia civilă).
Faţă de cele expuse, având în vedere că la data sesizării primei instanţe, în raport de care se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, minorul locuia cu mama sa în municipiul Galaţi, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
Sursa informației: www.scj.ro.
