Conflict negativ de competenţă. Constatări diferite a două instanţe cu privire la domiciliul copilului minor la data formulării cererii de chemare în judecată

• NCC: art. 264
• NCC: art. 496 alin. (1)-(4)
• NCPC: art. 107 alin. (2)
• NCPC: art. 114
• NCPC: art. 126
• NCPC: art. 129 pct. 3
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, secția civilă în data de 14 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său, stabilirea unui program de vizitare pentru pârâtă și obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% din venitul net realizat.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, arătând că, în prezent, minorul locuiește împreună cu aceasta în Brașov și este înscris la o școală din această localitate, astfel că potrivit art. 114 C. proc. civ., competența teritorială aparține Judecătoriei Brașov.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că reclamantul nu are posibilitatea și nici disponibilitatea de a se îngriji de minor, lucrând 10 ore pe zi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1226 din 19 iunie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă, preliminar, că obiectul litigiului constă în stabilirea domiciliului și a programului de vizitare ale minorului C., precum și a pensiei de întreținere în favoarea acestuia, deci cereri privind ocrotirea minorului, astfel că devin incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora:

„Cereri în materie de tutelă și familie – 1. Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, după cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie.

De asemenea, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.

În cauză, conflictul negativ de competență a fost generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul copilului minor, la data formulării cererii de chemare în judecată, reper temporal esențial pentru stabilirea instanței competente prin prisma dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite trebuie interpretată prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, sub aspectul stabilirii unor norme de competență teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care persoana ocrotită trăiește, inclusiv ascultarea persoanei ocrotite. Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite din cuprinsul dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a persoanei ocrotite, respectiv domiciliul acesteia de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege”.

Ca atare, din perspectiva locuinței copilului minor prezintă relevanță, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie ale amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți, fie ale celui la care i s-a stabilit locuința, prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, prin convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. x din 09 iunie 2020 de Societatea Profesională Notarială D. și E., s-a stabilit locuința minorului C. la mama sa B., pârâta din prezenta cauză, la adresa din municipiul Galați, județul Galați .

Potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul adeverinței nr. x din 11 noiembrie 2022, eliberată de Școala Gimnazială nr. 28 Galați, minorul era înscris în anul școlar 2022-2023, în clasa pregătitoare, iar conform adeverinței nr. x din 09 februarie 2023, eliberată de aceeași școală, minorul nu mai frecventează cursurile începând cu data de 17 noiembrie 2022 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că la data învestirii Judecătoriei Galați cu soluționarea cererii de chemare în judecată – 14 noiembrie 2022, locuința în fapt a minorului se afla în muncipiul Galați, împrejurare confirmată inclusiv de mențiunile cuprinse în viza de reședință a mamei sale, potrivit cărora, începând cu data de 24 noiembrie 2022, aceasta avea reședința stabilită în muncipiul Brașov .

Este lipsit de relevanță faptul că pârâta a notificat reclamantului intenția sa de a se muta împreună cu minorul în municipiul Brașov, începând cu data de 14 noiembrie 2022, împrejurările relevate în raportul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantului A. de către reprezentantul Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Municipiului Galați, înregistrat sub nr. x din 05 ianuarie 2023, potrivit cărora minorul locuiește împreună cu mama sa în municipiul Brașov, ori cele inserate în ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei B. de către reprezentantul Serviciului Autorității Tutelare din cadrul Direcției Juridice și de Administrație Publică Locală a Primăriei Municipiului Brașov, înregistrată sub nr. x din 14 februarie 2023, conform cărora minorul frecventează Școala Generală nr. 25 din Brașov ca audient (dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galați, secția civilă, dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brașov, secția civilă).

Față de cele expuse, având în vedere că la data sesizării primei instanțe, în raport de care se stabilește competența de soluționare a cauzei, minorul locuia cu mama sa în municipiul Galați, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.