Competența soluționării litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene. Admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a cererii (NCPC, L. nr. 115/2015, L. nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 4784/2020

NCPC: art. 97, art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (3); L. nr. 115/2015: art. 41 alin. (2); L. nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Obiectul acțiunii îl reprezintă cererea de anulare a tutor actelor emise de domnul judecător B., în calitate de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Comunală nr. 38 Gura Foii, Dâmbovița, până la data de 29.09.2020.

Competenta materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

„Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competența sa”.

În ceea ce privește teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:

„orice alte cereri date prin lege în competența sa” instanța are în vedere dispozițiile legii speciale care reglementează regimul alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale – consilii locale, consilii județene, primari și președinți ai consiliilor județene, respectiv Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Analizând dispozițiile Legii nr. 115/2015, Înalta Curte reține că este stabilită competenta Înaltei Curți de Casație și Justiție intr-o singură situație, și anume, cea reglementată de art. 41 alin. (2) care privește contestațiile formulate împotriva modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central, ceea ce nu este cazul în speță.

Înalta Curte reține și considerentele Deciziei R.I.L. nr. 16 din 18 septembrie 2017 prin care s-a reținut că atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative (paragraful 68).

Totodată, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a reținut că hotărârile pentru care nu se prevede o cale de contestare specială, pot fi atacate în condițiile legii contencios administrativ.

Astfel fiind, în raport dispozițiile legale mai sus redate, precum și în raport de obiectul acțiunii și de calitatea intimatului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cum prin legea specială (Lg. 115/2016) nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a prezentei acțiuni revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența revine Tribunalului Dâmbovița, având în vedere domiciliul contestatorului în localitatea Ionești, județul Dâmbovița.

Constatând că este necompetentă material a soluționa cauza instanța nu va mai analiza excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Publice.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.