Competenţa de soluţionare a cererii privind contestaţia la executare. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 279/2020

NCPP: art. 50, art. 51, art. 597 alin. (1), art. 598; NCP: art. 39, art. 40, art. 585

Persoana privată de libertate A. se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 3 luni, aplicată prin sentința penală nr. 168/25.01.2019 a Judecătoriei Medgidia, fiind emis de Judecătoria Medgidia mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 185 din 20.09.2019.

La data formulării cererii, potrivit relațiilor comunicate, petentul condamnat figura încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Instanța a reținut că potrivit disp. alin. (2) din art. 598 din C. proc. pen. „În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6 iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”.

Potrivit normei procedurale evocate, în cazul reglementat de lit. c), care se referă la ivirea vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, contestația la executare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea și față de acest aspect s-a apreciat că, competența instituită nu este una alternativă, ci determinată de motivul invocat prin contestația la executare.

Așadar, pentru ipoteza contestatorului încarcerat, raportat la motivele invocate de către petentul-condamnat, atât în cererea introductivă, cât și în declarația dată în fața instanței, s-a apreciat că, competența de a se pronunța asupra contestației la executare revine exclusiv instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, fiind vorba în cauză de Judecătoria Medgidia.

Dosarul a fost trimis spre competență soluționare la Judecătoria Medgidia.

Prin sentința penală nr. 1323 din 17.06.2020, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Medgidia și în baza art. 598 alin. (2) rap. la art. 597 alin. (1) și (6), și art. 50 din C. proc. pen. și Decizia nr. 15/17.08.2018 a Î.C.C.J. – complet RIL, a declinat competența de soluționare a contestației la executarea pedepsei, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu – Severin și constatând existența conflictului negativ de competență, în baza art. 51 din C. proc. pen., a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că, din punct de vedere al finalității prezentului demers procesual, petentul solicită contopirea pedepselor ce fac obiectul mandatelor de executare nr. 3988/08.10.2013 (sentință penală nr. 3099/18.12.2012 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 833/07.10.2013 a Curții de Apel Constanța – 8 luni închisoare, a cărei executare a început la data de 16.10.2013 și din care a fost liberat condiționat la data de 17.03.2015) și nr. 185/20.09.2019 (sentința penală nr. 168/25.01.2019 pronunțată de Judecătoria Medgidia definitivă prin decizia penală nr. 751/P/20.09.2020 a Curții de Apel Constanța – 3 ani și 3 luni închisoare – copie cazier judiciar – filele x), cu consecința deducerii perioadei executate în baza primului mandat, petentul a invocat ca premisă pentru contopire, s-a invocat existența concursului de infracțiuni.

S-a menționat că, potrivit art. 40 din C. pen. „(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39. (2). Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. (3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente”.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale, rezultând că în situația de față (infracțiuni concurente, judecate în mod separat) operațiunea de deducere este subsecventă celei de contopire.

Drept urmare, s-a apreciat că, competența de soluționare se raportează la competența de soluționare a incidentului prioritar – concursul de infracțiuni.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/17.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Complet R.I.L. a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

S-a constatat că la data formulării cererii, petentul condamnat figura încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Totodată, instanța a reținut că în aplicarea statuărilor obligatorii amintite anterior și având în vedere că ultima hotărâre a fost pronunțată de Judecătoria Medgidia, iar instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere este Judecătoria Drobeta Turnu – Severin (la momentul formulării cererii), acesteia din urmă îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

III. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

În acest sens, se constată, astfel, cum în mod corect a stabilit și Judecătoria Medgidia că prezenta contestație formulată de contestatorul A. este întemeiată pe dispozițiile art. 585 din C. proc. pen., întrucât din conținutul motivelor invocate de către petent rezultă că acesta solicită contopirea și deducerea perioadei executate.

Totodată, se constată că acesta a formulat respectiva cerere la data la care era deținut în vederea executării pedepsei în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, acesta fiind ulterior transferat la Penitenciarul Poarta Albă.

Potrivit dispozițiilor art. 585 din C. proc. pen., „(1) Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni;… (2) Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.’’

Cum din actele și lucrările dosarului rezultă fără dubiu că la momentul formulării contestației prin care solicită contopirea și deducerea perioadei executate petentul se afla în executarea unei hotărâri definitive, fiind încarcerat la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, loc de deținere ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, competența de soluționare aparține acesteia.

Totodată, prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii de la Î.C.C.J. s-a stabilit că „Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate”.

Astfel, în cuprinsul deciziei mai sus menționată, se stabilește criteriul locului de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, ca loc de deținere pe baza căruia se determină instanța competentă. Prin urmare, transferarea persoanei condamnate ulterior datei formulării cererii într-un alt penitenciar nu are aptitudinea de a modifica instanța competentă și nu poate avea ca efect declinarea competenței.

În acest context, întrucât la data formulării cererii persoana privată de libertate A. era deținută în vederea executării, în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, nu prezintă relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei faptul că, ulterior, acesta a fost transferat pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Poarta Albă, întrucât ceea ce interesează pentru stabilirea competenței este locul de detenție de la data formulării cererii și nu locurile de deținere ulterioare.

În consecință, competența de soluționare a cererii privind contestația la executare, revine instanței de executare corespunzătoare în a cărei circumscripție se afla locul de deținere de la data formulării cererii.

Înalta Curte reține că la data formulării cererii, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, astfel că instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.