Chemarea în judecată a pârâților pentru plata prejudiciului produs angajatorului. Stabilirea competenţei de soluţionare a cererii

• C. muncii: art. 269 alin. (1) şi (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 1 alin. (1) lit. p)
• Legea nr. 62/2011: art. 210 O.U.G. nr. 84/2003: art. 1 alin. (3)
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Pârâții au formulat apel împotriva sentinței menționate, iar prin decizia civilă nr. 1192/A din 04 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a dispus anularea sentinței civile nr. 1243 din 27 mai 2019 a Tribunalului Cluj și a încheierilor de ședință din 21.01.2019, 04.03.2019 și 13.05.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, cauza fiind trimisă spre judecare Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2116 din 13 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prin sentința civilă nr. 2206 din 8 septembrie 2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția VIII conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Astfel cum arată instanța, reclamanta, angajator al pârâților, este COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în București, astfel că, tribunalului în a cărui circumscripție aceasta își are sediul îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu.

A mai menționat că instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, cu ocazia soluționării apelului declarat de pârâți împotriva sentinței primei instanțe, a statuat în sensul că Tribunalul București este instanța căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a învestit Tribunalul Cluj cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind „conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative”.

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii, iar art. 269 din același cod statuează că:

„(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”.

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă, motiv pentru care, având în vedere că în cauză calitatea de reclamant aparține COMPANIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în București, competența revine Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat faptul că Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, reprezintă o subunitate fără personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.