Cerinţa motivării recursului. Formularea criticilor de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată

• NCPC: art. 411 alin. (1) pct. 2
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 489 alin. (3)
• NCPC: art. 493 alin. (5)

Prin încheierea din 15 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, suspendarea recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 43 din 19 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., în cauza având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 965 din 5 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că obiectul căii de atac pendinte îl reprezintă încheierea din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 43 din 19 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., față de lipsa părților de la dezbateri și având în vedere că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă – art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul, prin argumentele dezvoltate, nu explică de ce această încheiere de suspendare este nelegală din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează un caz de suspendare voluntară, tacită, dedusă din faptul neprezentării părților la termenul în cauză. Afirmă doar că, încercând să evite spațiile aglomerate în contextul impus de pandemie, din cauza unor afecțiuni de sănătate, cardiace și respiratorii, nu s-a prezentat la proces, și a trimis două întâmpinări în cuprinsul cărora nu a menționat că solicită și judecata în lipsă, or, acest aspect nu se constituie într-o critică de natură să susțină nelegalitatea actului de procedură în discuție.

Totodată, nici aprecierile asupra încadrării motivelor din recursul contra deciziei nr. 43 din 19 ianuarie 2021 în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cu privire la acordarea despăgubirilor solicitate în calitate de reclamant în litigiu nu pot fi supuse controlului judiciar, deoarece nu vizează soluția și argumentele instanței ce a pronunțat încheierea atacată. Acestea reprezintă critici la adresa hotărârii de apel și excedează limitelor de analiză a prezentei instanțe, care este învestită cu soluționarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare.

Având în vedere că recurentul nu a determinat în recursul său greșelile ce pot fi imputate instanței anterioare, raportat la considerentele expuse în pronunțarea soluției, în limitele stabilite de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ce reglementează sfera motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a nulității care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele instituite de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.