Cererea de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive. Apel respins ca nefondat (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 8/A/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 421 pct. 1 lit. b), art. 452 alin. (1), art. 453, art. 455, art. 459 alin. (3); Constituția României: art. 129

Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.

Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Așadar, s-a reținut că pot forma obiectul revizuirii, numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Întrucât sentința penală nr. 127/F din 5 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, nu conține o rezolvare a fondului cauzei, s-a apreciat că nu poate fi supusă căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuentul A.

Prin concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent,a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, având drept consecință reducerea pedepsei de 17 ani închisoare, rezultată în urma contopirii a patru mandate, în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017.

Examinând calea de atac promovată de revizuientul condamnat A., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că sentința nr. 127 din 05 martie 2014, a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea unei cereri de contopire formulată de către condamnatul A., neîncadrându-se astfel, în dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, legiuitorul a dat noțiunii de hotărâre penală definitivă sensul de hotărâre prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauze având ca obiect contopirea pedepselor, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României,potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, analizând motivele invocate de revizuent în cererea introductivă la instanță și reiterate în calea de atac, Înalta Curte constată că susținerile acestuia în sensul reducerii pedepsei rezultante în cuantum de 17 ani închisoare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Așadar, și sub acest aspect cererea de revizuire formulată de condamnatul A. este inadmisibilă.

În aceste condiții, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 196/F din data de 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.