Cererea de partaj succesoral. Admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2386/2020

NCPC: art. 6 alin. (1), art. 36, art. 248 alin. (1), art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 496 – 497 

Analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Instanța poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Din norma legală enunțată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiții, și anume: să fie vorba de două judecăți pendinte; obiectul „altei judecăți” să privească existența sau inexistența unui drept; iar de existența sau inexistența acelui drept „să depindă în tot sau în parte” dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.

Dispozițiile legale precitate stabilesc facultatea, și nu obligația instanței, care „poate” să decidă, în funcție de particularitățile fiecărei pricini, dacă este oportună suspendarea procesului, fiind o chestiune de apreciere, lăsată de legiuitor la latitudinea instanței.

În speță, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și a respins acțiunea având ca obiect anularea hotărârii nr. 4 din data de 8 noiembrie 2015 a Consiliului de Administrație al societății B. S.A., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, prin raportare la dispozițiile art. 36 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu fondul cauzei, având ca obiect anularea unei hotărâri luate de Consiliul de Administrație al societății recurente-pârâte, pentru administrarea de dovezi, reținând că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată reclamantul nu proba calitatea de acționar al societății pârâte, calitate care i-ar fi deschis acestuia dreptul la acțiune împotriva hotărârilor adoptate de către organele de conducere ale societății.

În această situație, instanței de prim control judiciar îi revine sarcina de a verifica corectitudinea și legalitatea celor statornicite de către tribunal cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantului pe baza dovezilor administrate în fond și apel.

Raportat la împrejurarea că prezenta cauză se află pe rolul instanțelor din data de 15 decembrie 2015, iar dosarul nr. x/2015 având ca obiect cererea de partaj succesoral este suspendat la rândul său, din data de 9 noiembrie 2016, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, care are ca obiect partaj bunuri comune, cauza aflându-se în curs de judecată, în stadiul procesual al administrării probatoriilor, iar soluționarea definitivă a celor două dosare se poate întinde pe o durată mare, de câțiva ani, durata de soluționare a cauzei pendinte devine excesivă, nerezonabilă, fiind de natură a prejudicia interesele recurentei-pârâte care se află în situația de a nu-și putea conduce activitatea în mod firesc, prin adoptarea de măsuri necesare conducerii și organizării activității acesteia, punând sub semnul incertitudinii desfășurarea în condiții de normalitate a activității organelor de conducere și hotărârilor adoptate de către acestea.

În vederea optimizării timpului dedicat procesului civil, art. 248 alin. (1) C. proc. civ. obligă instanțele de judecată să se pronunțe cu celeritate și cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte apreciază, din această perspectivă, că, în speță, nu erau incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării judecății apelului adoptată de către instanța de apel fiind de natură să perpetueze în timp, în mod nerezonabil, o stare de conflict și incertitudine existentă între părți, cu consecințe asupra încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituția României.

În acest sens sunt și prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ.:

„orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății”.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 – 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul. Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.