Cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei cu titlu de daune morale ca urmare a încălcării demnităţii în muncă și a hărţuirii morale la locul de muncă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu

• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3)
• NCC: art. 59
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 25.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Brăila, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 750000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a încălcării demnității în muncă și a hărțuirii morale la locul de muncă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

(I.C.C.J., SCAF decizia nr. 444 din 31 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea diferită, de către instanțele de judecată, a noțiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Instanțele aflate în conflict de competență au concluzionat că aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu ca element de determinare a competenței teritoriale a instanței, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice și, a doua, prin raportare la dispozițiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor și libertăților civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, și expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), din care rezultă că, prin stabilirea competenței exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; precum și o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înțeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic și opozabil erga omnes, pentru a-și putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanța de la domiciliul reclamantului, văzut în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Observând din interogarea Direcției pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date, că domiciliul reclamantei se află în comuna Chișcani, Înalta Curte va stabili competenta de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Brăila.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brăila – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.