Cerere privind încheierea contractului individual de muncă. Respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate (NCPC, L. nr. 47/1992, C. muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 5305/2018

NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 1, art. 185 alin. (1) teza I, art. 248 alin. (1), art. 470 alin. (5), art. 482, art. 485 alin. (1), art. 487 alin. (1), art. 494, L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (5), C. muncii: art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (2) lit. h)

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, durata termenului de recurs este de 48 de ore, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunțării hotărârii. De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeași durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 2205 din 17 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cum termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 18 mai 2018, ora zero și s-ar fi împlinit la 20 mai 2018, ora zero.

Având în vedere că ziua în care s-ar fi împlinit termenul de 48 de ore a fost nelucrătoare, rezultă că acesta s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., împlinindu-se la 22 mai 2018, ora zero.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurentul-reclamant a expediat prin poștă cererea de recurs la 10 octombrie 2018 .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fără ca recurentul-reclamant să invoce și să dovedească existența unor motive temeinice care să justifice repunerea sa în termen, devine incident art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea specială, instanța supremă constată că a intervenit decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurentul-reclamant a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat.

Sursa informației: www.scj.ro.