Cerere de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală şi de renumărare a voturilor. Respingerea contestației ca fiind nefondată

• Constituţia României: art. 63 alin. (3)
• Legea nr. 208/2015: art. 12 alin. (1) lit. h)
• NCPC: art. 5 alin. (2) şi (3)

Potrivit art. 63 alin. (3) din Constituția României, republicată, Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, într-un termen maximal de cel mult 20 de zile de la alegeri, astfel încât să se asigure respectarea prevederilor constituționale referitoare la durata mandatului Camerei Deputaților și Senatului.

Astfel, procedura electorală presupune, într-o ordine firească, o succesiune de etape – stabilirea listelor electorale și a secțiilor de votare, înființarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorală, desfășurarea votării, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind să se finalizeze în termenele prevăzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere și posibilitatea formulării unor contestații, întâmpinări, cereri sau căi de atac, expres prevăzute de lege, de competența birourilor electorale și/sau a instanțelor de judecată, astfel încât neregularitățile produse în procesul electoral să poată fi îndreptate.

Rezultă că întregul proces de alegere și de constituire a Parlamentului este caracterizat prin celeritate, aceasta fiind și rațiunea pentru care prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc termene scurte și imperative pentru contestarea rezultatului alegerilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 7 din 13 ianuarie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Între principalele atribuții legale ale Biroului Electoral Central, care interesează prezenta analiză, consacrate de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, se înscriu cele prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) – „anulează alegerile dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală în cazul în care constată că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraudă electorală” și lit. i) – „poate dispune renumărarea voturilor într-o secție de votare sau refacerea centralizării voturilor și rezultatului alegerilor dintr-o circumscripție electorală în situația în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanțe între datele înregistrate în procesele-verbale”.

În mod evident, cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală și cea de renumărarea a voturilor reprezintă, în cadrul procesului electoral, două proceduri distincte, atât din perspectiva modalității de derulare, cât și a finalității concrete urmărite. Deopotrivă, însă, constituie mecanisme procedurale menite să protejeze și să asigure exercitarea unui drept electoral fundamental (dreptul de a fi ales), fiind urmărit un scop general comun, acela al corectitudinii rezultatului alegerilor.

Sub aspectul mecanismelor procedurale de sesizare a unor atare neregularități ivite în procesul electoral și al căilor de atac prin care se pot supune controlului judecătoresc deciziile Biroului Electoral Central date în exercitarea atribuțiilor în discuție, Înalta Curte are în vedere conținutul art. 12 alin. (3) din actul normativ precitat, potrivit cu care:

„Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei și numai dacă se stabilește că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluționarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoștință publică la Înalta Curte de Casație și Justiție, care soluționează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. În termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a admiterii cererii de anulare a alegerilor prin hotărâre judecătorească definitivă se organizează un nou scrutin, în secțiile de votare sau în circumscripția electorală unde s-a constatat frauda electorală. Biroul de circumscripție electorală împreună cu autoritățile administrației publice locale vor asigura buna desfășurare a noului scrutin, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor prezentei legi. Până la obținerea noilor rezultate se suspendă operațiunile electorale privind numărarea voturilor și constatarea rezultatelor”.

Rezultă din cuprinsul normei juridice anterior redate că legiuitorul a reglementat în mod expres o cale de contestare specifică, pentru ipoteza fraudei electorale, fiind vorba despre cererea de anulare a alegerilor, supusă termenului legal imperativ de 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. De asemenea, a fost reglementată expres și calea de atac în justiție împotriva deciziei emise de către structura electorală, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015.

Legiuitorul însă nu a prevăzut, și în cazul cererii de renumărare a voturilor, termenul înlăuntrul căruia trebuie exercitat acest drept electoral de natură procedurală, după cum nu a prevăzut nici o cale de contestare în justiție a deciziei Biroului Electoral Central, dată în exercitarea prerogativei legale statuate în art. 12 alin. (1) lit. i) din același act normativ.

Însă, fiind vorba despre o situație similară nereglementată în mod expres prin lege, devine deplin aplicabil procedeul analogiei legii, bazat pe identitatea de rațiune (ubi eadem ratio, ibi idem ius).

Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. „(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. (3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității”.

Contrar susținerilor petentului, Înalta Curte are în vedere că Biroul Electoral Central a utilizat corect argumentul de analogie și a expus într-o manieră detaliată, logică și convingătoare, rațiunile pentru care a reținut că trebuie aplicat și în cazul cererii de renumărare a voturilor același termen legal imperativ prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 (48 de ore de la data încheierii votării) și, pe cale de consecință, a dedus în mod corect incidența sancțiunii decăderii petentului din dreptul de a solicita renumărarea voturilor, în cazul cererilor introduse în 10.12.2020, respectiv 11.12.2020, raportat datei de 6.12.2020 când a avut loc scrutinul electoral.

Astfel, în mod corect a avut în vedere Biroul Electoral Central argumentul că, potrivit art. 63 alin. (3) din Constituția României, republicată, Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, într-un termen de cel mult 20 de zile de la alegeri, astfel încât să se asigure respectarea prevederilor constituționale referitoare la durata mandatului Camerei Deputaților și Senatului.

Întrucât procedura electorală presupune, într-o ordine firească, o succesiune de etape, fiecare trebuie să se finalizeze în termenele prevăzute de lege, la stabilirea cărora s-a avut în vedere și posibilitatea formulării unor contestații, întâmpinări, cereri sau căi de atac, expres prevăzute de lege, de competența birourilor electorale și/sau a instanțelor de judecată, astfel încât neregularitățile produse în procesul electoral să poată fi îndreptate. Ca atare, întregul proces de alegere și de constituire a Parlamentului este caracterizat prin celeritate, aceasta fiind și rațiunea pentru care prevederile Legii nr. 208/2015 stabilesc termene scurte și imperative pentru contestarea rezultatului alegerilor, aspect reținut judicios în motivarea deciziei atacate.

Tot astfel, în mod corect a reținut Biroul Electoral Central argumentul că legiuitorul nu permite folosirea unor modalități de contestare a rezultatelor alegerilor, după expirarea termenului prevăzut de art. 12 alin. (3), deoarece ar însemna să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor și, astfel, să se împiedice constituirea Parlamentului în termenul fixat de constituant.

Or, dacă în cazul fraudelor electorale, fapte încriminate ce afectează grav voința alegătorilor, s-a prevăzut un termen limită pentru depunerea cererilor de anulare a alegerilor, cu atât mai mult acesta este aplicabil în cazul sesizărilor privind renumărarea voturilor, care potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. i), poate fi dispusă de Biroul Electoral Central în situația în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanțe între datele înregistrate în procesele-verbale.

Un argument suplimentar pentru aplicarea procedeului analogiei legii a fost evidențiat de însăși conduita petentului, competitor electoral, care, pentru motive asemănătoare, a uzitat înlăuntrul termenului legal de dreptul de a solicita renumărarea voturilor în alte secții de votare din aceeași circumscripție electorală, beneficiind de o decizie favorabilă a Biroul Electoral Central (nr. 129/10.12.2020), aspect reținut judicios de către emitentul deciziei contestate în litigiul pendinte.

Drept urmare, Biroul Electoral Central nu a adăugat la lege, cum susține fără temei petentul, ci a realizat o aplicare corectă a procedeului analogiei legii, argumentând identitatea de rațiune și necesitatea aplicării termenului legal prevăzut de lege pentru ipoteza fraudei electorale și în situația asemănătoare, însă nereglementată, a altor neregularități – „erori” ori „neconcordanțe” – pretins a fi fost produse în procesul electoral și pentru îndreptarea cărora petentul a solicitat renumărarea voturilor.

Contrar susținerilor petentului, decizia Biroului Electoral Central nu nesocotește prevederile art. 10 din C. civ., care reglementează limitele aplicării prin analogie a legii civile, întrucât norma în discuție nu introduce o restrângere a exercițiului unor drepturi civile, în sensul textului de lege, ci reglementează cadrul exercitării acestui drept electoral de natură procedurală, care nu este unul absolut.

Pentru toate considerentele expuse, reținând caracterul nefondat al motivelor de contestație invocate și, în consecință, al cererilor accesorii formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 173/12.12.2020 a Biroului Electoral Central.

Sursa informației: www.scj.ro.