Cazurile de contestaţie în anulare. Recurs respins ca nefondat (NCPP, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 578/2019

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. a) – d), art. 275 alin. (2), art. 426; L. nr. 47/1992: art. 29

Înalta Curte reține că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă prevăd următoarele:

Art. 426 C. proc. pen. reglementează cazurile de contestație în anulare, stabilind că:

„Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: […] b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. […]”

Or, pe calea excepției în discuție, recurentul a criticat faptul că aceste dispoziții legale nu creează posibilitatea inculpaților condamnați, deși existau probe cu privire la incidența în cauză a vreunuia din cazurile reglementate de art. 16 alin. (1) lit. a) – d) din C. proc. pen., de a formula contestație în anulare întemeiată pe motivul de contestație în anulare reglementat de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Așadar, rezultă că în realitate ceea ce contestă recurentul nu vizează neconstituționalitatea textul de lege menționat, respectiv art. 426 alin. (1) C. proc. pen., ci faptul că în conținutul acestuia legiuitorului nu a inclus între cazurile de contestație în anulare și cauzele de achitare prevăzute de art. 16 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., aspecte care însă depășesc competența Curții Constituționale.

Prin urmare, având în vedere criticile formulate în susținerea prezentei cereri de sesizare și față de conținutul dispozițiilor a căror neconstituționalitate se cere a fi verificată, Înalta Curte constată că prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepției îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Potrivit legii și jurisprudenței în materie, Înalta Curte constată, în raport de motivele formulate în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, că prin problema ridicată nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituționalitate, iar din această perspectivă, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția ridicată, în cauză se apreciază că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Concluzionând, în condițiile în care, remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurentul A. în scopul și finalitatea sa, respectiv armonizarea normei procesual penale cu legea fundamentală, Înalta Curte apreciază că excepția invocată este contrară prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din data de 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.