Cazul de excludere a asociatului, întemeiat pe dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

• Legea nr. 31/1990: art. 222 alin. (1) lit. a) 

(Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 1832 din 4 octombrie 2018) 

Prin sentința civilă nr. 498 din 27 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. 5399/3/2017, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele I. SPA, F.L.S. SRL și M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D. S. SRL, în lichidare, prin lichidatori D.S.M. și D.S.G, V.D. SRL și S.D.S.E. SRL, cauza având ca obiect excludere asociați. 

În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele: societatea comercială S.D.S.E. SRL are ca asociați următoarele persoane juridice de drept italian: D.S.M., I. SPA, V.D. SRL, F.L.S. SRL, M. SRL. Conform actului constitutiv, capitalul social al societății este de 10.000 lei și este împărțit în 1000 de părți sociale, în valoare de 10 lei fiecare parte, deținute astfel: D.S. SRL, 190 părți sociale, respectiv 19% din capitalul social; I. SPA, 190 părți sociale, respectiv 19% din capitalul social; V.D. SRL, 240 părți sociale, respectiv 24% din capitalul social; F.L.S. SRL, 190 părți sociale, respectiv 19% din capitalul social; M. SRL, 190 părți sociale, respectiv 19% din capitalul social.  

S-a evidențiat că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 9 iunie 2015 sa aprobat majorarea capitalului social cu suma de 100.000 euro, fiecare asociat urmând să participe proporțional cu cota deținută de fiecare, respectiv D.S. SRL – 19.000 EUR; I. SPA –19.000 EUR; V.D. SRL – 24.000 EUR; F.L.S. SRL – 19.000 EUR; M. SRL – 19.000 EUR. Însă la punctul C din hotărâre se precizează faptul ca asociații vor prezenta la sediul societății o scrisoare de intenție în legătură cu suma ce va fi vărsată cu titlu de majorare a capitalului social, urmând ca, potrivit hotărârii de la pct. D, în situația în care un asociat nu trimite scrisoarea de intenție, care să precizeze disponibilitatea de a varsă suma corespunzătoare cotei de participare deținute în societate, ceilalți asociați să nu fie obligați săși respecte angajamentul de majorare a capitalului social. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 210 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, în lipsa acordului tuturor asociaților pentru majorarea capitalului prin noi aporturi în numerar, prin hotărârea din 9 iunie 2015 sa decis că fiecare asociat va fi ținut să efectueze vărsămintele doar în măsura în care își exprimă în mod expres acordul în acest sens, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În condițiile în care societățile pârâte nu au transmis în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii A.G.A. din 9 iunie 2015 vreo notificare privind însușirea obligației de participare la majorarea capitalului social, potrivit celor menționate anterior, sa reținut că această hotărâre nu produce niciun efect față de societățile pârâte. 

În opinia instanței, raportat la conținutul și obligațiile asociaților precizate prin această hotărâre, în lipsa unei scrisori de intenție de majorare a capitalului social cu 100.000 euro, corespunzător cotei de participare la capitalul social al fiecărui asociat, hotărârea de majorare a capitalului social rămâne fără efect față de societățile pârâte. 

S-a mai reținut că, potrivit art. 222 alin. (1) pct. a) din Legea nr. 31/1990, „poate fi exclus din societate… a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care sa obligat”. 

Întrucât societățile pârâte nu sau obligat să participe la majorarea capitalului social și din hotărârea A.G.A. din 9 iunie 2015 nu rezultă o astfel de obligație în sarcina acestora, sa constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 222 alin. (1) pct. a) din Legea nr. 31/1990, pe care se întemeiază acțiunea de față. 

Prin decizia civilă nr. 1832 din 4 octombrie 2018 a fost respins apelul formulat în cauză, ca nefondat. 

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, prin intermediul capătului principal de cerere, reclamantele au solicitat excluderea din societate a asociaților SC V.D. SRL și D.S. SRL, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care sa obligat. În opinia instanței de apel, din aceste dispoziții legale reiese că excluderea asociatului se poate dispune doar atunci când acesta sa obligat să aducă aport la capitalul social și, pus în întârziere, a omis să își îndeplinească această obligație. 

S-a considerat că, în prezenta cauză, condițiile textului legal nu sunt îndeplinite, întrucât intimatele pârâte nu sau obligat să aducă aport la majorarea capitalului social. Astfel, hotărârea AGA din 9 iunie 2015 a fost luată cu votul apelantelor reclamante, fără ca intimatele pârâte să participe la aceasta. În plus, astfel cum în mod judicios a reținut și prima instanță, din cuprinsul acestei hotărâri reiese că intimatelepârâte nu sunt obligate să participe la majorarea de capital social decât în măsura în care trimit o scrisoare de intenție în acest sens. Această concluzie reiese din prevederea potrivit căreia, „în cazul în care un asociat nu trimite scrisoarea de intenție care să cuprindă disponibilitatea alocării sumei care îi revine conform cotelor de participare deținute în cadrul societății, ceilalți asociați nu sunt ținuți să respecte angajamentul de majorare a capitalului social, asumat cu ocazia prezentei ședințe”. 

În opinia instanței de apel, sunt lipsite de relevanță alegațiile apelantelor reclamante potrivit cărora majorarea capitalului social se realizează prin votul majorității, întrucât în cauză nu se pune în discuție legalitatea hotărârii AGA, ci în ce măsură sunt îndeplinite condițiile pentru excluderea celor doi asociați. Or, în această privință, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 impune ca asociații cu privire la care se solicită excluderea să se fi obligat, ei înșiși, la aport, nefiind suficientă simpla decizie a celorlalți asociați, chiar majoritari. 

Deopotrivă, față de conținutul textului legal menționat, se dovedesc lipsite de relevanță și susținerile apelantelor reclamante referitoare la necesitatea majorării capitalului social. Chiar dacă aceste susțineri ar corespunde adevărului, ele nu pot conduce la excluderea intimatelor pârâte din societate, întrucât cazurile de excludere sunt expres și limitativ prevăzute de lege, presupunând o interpretare restrictivă, iar art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 impune ca asociații cu privire la care se solicită excluderea să se fi obligat ei înșiși la aport, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.  

Notă 

În legătură cu cazul de excludere reglementat de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, doctrina a remarcat că, raportat la conținutul dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 31/1990, articol introdus prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, ipoteza cererii de excludere întemeiate pe această premisă legală este, mai degrabă, improbabilă. Întradevăr, potrivit art. 91 din Legea nr. 31/2990, societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul social subscris. În aceste condiții, respectarea obligației de vărsare integrală a capitalului reprezintă o cerință legală de constituire valabilă a societății. 

În cauza anterior expusă, instanța a valorificat în mod explicit natura contractuală a obligației de aport, fiind esențial pentru inițierea unei astfel de cereri de excludere ca asociatul să fi consimțit el însuși la virarea capitalului.