Aurel Despa: Oare modificările Codurilor – și mă refer în special la Codul de procedură civilă, incredibil, mai puțin modificat de Curte –, gândesc eu, ca jurist, ca avocat cu 35 de ani de bară și numai de bară, trebuie să plece numai de la Curtea Constituțională?

Aurel Despa: Vă mulțumesc mult. Eu sunt aici un substitut de premiat și discursul meu este în numele dlui Petroșel, dar și al Casei de Asigurări a Avocaților, al cărei vicepreședinte sunt. De doi ani de zile, de când Congresul Avocaților ne-a acordat încrederea să conducem această instituție, am lucrat intens și, așa cum s-a spus în speech-ul care a precedat acordarea acestui premiu, am lucrat în domeniul informatizării,  ne-a apărut legea pensiilor, Legea nr. 72/2016, am avut un an intens în a propune consiliului uniunii o formă de statut, adoptată în final, regulamente de creanțe, alte regulamente și, mai ales, la acest moment, muncim pentru a implementa aceste regulamente într-un sistem neintegrat de pensii, în care eu și profesia mea credem.

La momentul la care îmi înmânați mie acest premiu, dl Florin Petroșel se găsește la a doua mare filială a sistemului, la Cluj, exact în implementarea acestui sistem informatic, ce va fi gata, în mod cert, la finele acestui an.

Acum, fără a purta un discurs cronofag, mă întorc puțin la prima parte și la tema generoasă pe care dumneavoastră ați adus-o în discuția profesiilor juridice, și anume: Noile coduri ale României, constituționalitate și imperativul modificării lor. Generoasă temă; deosebit de generoasă. Am auzit speech-uri, am auzit puncte de vedere. Dar nu a explicat nimeni cum, de ce imperativul modificărilor? Păi imperativ al modificărilor am înțeles că este dat de aceste decizii ale Curții Constituționale, care pur și simplu au tras în Codul penal și de procedură penală. Dar, oare modificarea unei legislații atât de importante trebuie făcută neapărat și numai de Curtea Constituțională? Este o provocare pe care eu astăzi o lansez profesiilor juridice. Oare modificările acestor coduri – și mă refer în special la Codul de procedură civilă, incredibil, mai puțin modificat de Curte –, gândesc eu, ca jurist, ca avocat cu 35 de ani de bară și numai de bară, trebuie să plece numai de la Curtea Constituțională? Avem noi, oare, acum, după 4 ani mai bine, din martie 2013, o statistică care să ne spună că anumite instituții nu funcționează, nu sunt reglementate juridic corect? Care este baza discuției? De unde plecăm când discutăm despre imperativul modificării? De la niște realități, care trebuie constatate. Pentru că eu vreau să cred că, dacă ne-am grăbit o dată, când ne-am asumat o răspundere pe niște coduri și cinci ani de zile, până în 2014 – mă refer, evident, la Codul penal și de procedură penală – nu am spus nimic, nu am analizat, și după 5 ani de zile ne-am trezit că aceste codificări nu răspund nevoilor, că ele nu au fost puse în discuție ș.a.m.d. Ei, baza modificării lor trebuie să plece din discuțiile din profesiile noastre.

Cu asta închei. Eu vreau să cred că trebuie să ne așezăm înainte să modificăm, să nu repetăm greșeli, pentru că altcumva trebuie să-i dau dreptate generalului Berthelot, care, atunci când își scria memoriile, după ce ajutase armata noastră, la Iași, să se reorganizeze, a scris despre noi că suntem niște extraordinari administratori ai dezordinii.

Trebuie să ne aplecăm și să evităm. Istoria înseamnă trecut, dar un trecut din care trebuie să învățăm. Vă mulțumesc pentru atenție.