Aspecte controversate în materia unității și pluralității de infracțiuni

Articolul analizează câteva aspecte controversate în materia unității și pluralității de infracțiuni.

Renunțarea la cerința ca actele de executare din cadrul infracțiunii continuate să fie îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv este de preferat deoarece păstrează tradiția reglementării din dreptul nostru penal și conduce la o mai blândă sancționare a făptuitorului prin lărgirea sferei de incidență a infracțiunii continuate.

Nu este posibilă aplicarea unei pedepse mai ușoare pentru întreaga infracțiune continuată decât cea aplicată inițial pentru o parte din actele de executare și în raport cu care nu au fost reținute cauze de atenuare.

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată ar trebui să fie posibilă și în cazul în care hotărârea inițială a fost de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei chiar dacă acestea nu sunt soluții de condamnare.

Având în vedere că în sistemul Codului penal în vigoare nu mai există reabilitare fără termen, s-ar putea susține că ar fi suficientă doar precizarea ca noua infracțiune să fie săvârșită „până la împlinirea termenului de reabilitare”, iar prevederea „până la reabilitare” ar părea fi de prisos.

Articolul a fost publicat în revista online a Facultății de Drept, AUBD – Forum Juridic nr. 1/2024, și poate fi consultat în integralitate aici.