Apel respins ca nefondat. Transferul condamnatului în vederea continuării executării pedepsei (L. nr. 302/2004, NCP, VCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 263/A/2018

L. nr. 302/2004: art. 153 alin. (1), art. 155; VCP: art. 197 alin. (1); NCP: art. 5; NCPP: art. 2, art. 275 alin. (2), art. 421 pct. 1 lit. b), art. 453 alin. (1), art. 459

Prin sentința penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane, proxenetism, viol și uz de fals.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prevăzute în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

Persoana condamnată și-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, existând pe numele acestuia și un ordin de expulzare emis de către autoritățile engleze.

S-a menționat în cuprinsul adresei că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului „non bis in idem”, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Analizând informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în redactarea în vigoare la data respectivă), Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum erau acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A. în vederea continuării executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie și a dispus în celor anterior menționate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 18 august 2016 sub nr. x/39/2016, petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015, cu motivarea că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiați martorii propuși în apărare, că are probe noi și că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Prin sentința penală nr. 68 din data de 14.09.2016 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că în condițiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, aceasta poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

De asemenea, revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În speță, motivele invocate de către revizuientul A. în susținerea cererii de revizuire reprezintă nemulțumiri legate de judecarea procesului, susținând nevinovăția sa întrucât instanța de fond din Marea Britanie a fost în eroare, precum și deținerea unor probe noi că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Totodată, simpla afirmație că instanța de judecată a fost în eroare și că a fost condamnat pe nedrept nu constituie un motiv de revizuire a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie recunoscută prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 453 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 2 C. proc. pen. care prevăd că „procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege”, iar conform art. 13 alin. (2) C. proc. pen. „legea procesul penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege” o instanță din România nu poate analiza, în calea de atac a revizuirii, Hotărârea nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow – Marea Britanie care a fost recunoscută și adaptată conform Legii nr. 302/200 prin sentința penală nr. 76 din 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori este nefondat, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.