Anularea unui act. Modificarea formatului competițional și stabilirea clasamentului final aferente unui concurs sportiv. Competența soluționării cererii în primă instanță (NCPC, Legea nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1466/2017

NCPC: art. 95 pct. 1, art. 96, art. 126 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1); Legea nr. 69/2000: art. 35 alin. (2); Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 10; Statutul FRM: art. 4, art. 10

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29 noiembrie 2016, reclamanta Asociația Club Sportiv A. a solicitat, în contradictoriu cu Federația Română de Motociclism, suspendarea, în parte, a efectelor actului administrativ reprezentat de Decizia Comisiei de Viteză, care a stat la baza „Comunicatului oficial al Federației Române de Motociclism cu privire la imposibilitatea desfășurării etapei finale a CNIR Viteză 2016”, până la soluționarea definitivă a acțiunii principale de anulare a actului în ceea ce privește modificarea formatului competițional și stabilirea clasamentului final.

În subsidiar, s-a solicitat de către reclamantă, ca în cazul în care actul administrativ este reprezentat chiar de Comunicatul oficial al Federației Române de Motociclism cu privire la imposibilitatea desfășurării etapei finale a CNIR Viteză 2016, să se suspende efectele acestui act până la soluționarea definitivă a acțiunii principale de anulare a actului în ceea ce privește modificarea formatului competițional și stabilirea clasamentului final.

Prin sentința civilă nr. 676 din 1 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

S-a reținut, prin prisma art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, că pârâta Federația Română de Motociclism face parte din categoria autorităților asimilate autorităților publice, din moment ce constituie o persoană juridică de drept privat al cărei statut de utilitate publică este recunoscut prin lege, nemaifiind nici necesară și nici posibilă emiterea unei hotărâri de guvern în acest sens, cât timp o atare hotărâre nu poate statua contrar celor prevăzute prin lege.

Curtea a mai constatat că potrivit dispozițiilor art. 10.1.3 din Statutul F.R.M., disputele ce nu se încadrează în art. 4.3 se vor supune jurisdicției Tribunalului București.

În ceea ce privește faptul că prin statut se reglementează o competență contrar celor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, curtea a subliniat că prevederile statutare criticate de reclamantă nu au fost desființate ori modificate până în prezent, astfel că ele rămân pe deplin aplicabile și opozabile părții, în calitatea sa de membru afiliat, potrivit art. 10.1.3 din statut.

Prin sentința nr. 511 din 12 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „alte cereri – suspendare efecte comunicat CNIR Viteză 2016” în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în raport de prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și având în vedere că prin acțiunea formulata se urmărește suspendarea efectelor unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, că revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București competența soluționării cererii în primă instanță.

Cât privește includerea în statutul pârâtei a art. 4.4 prin care se stabilește competența Tribunalului Municipiului București în soluționarea disputelor ce nu se încadrează în art. 4.3, prevedere contrară art. 10 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că printr-un act de organizare internă și funcționare a unei federații nu se poate deroga de la normele de competență absolută, neavând relevanță împrejurarea că respectiva prevedere nu a fost anulată/desființată.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii dedus judecății îl constituie acțiunea prin care reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Româna de Motociclism, suspendarea, în parte, a efectelor unui act administrativ, până la soluționarea definitivă a acțiunii principale de anulare a actului în ceea ce privește modificarea formatului competițional și stabilirea clasamentului final. Raportat la subiectul de drept emitent al actului atacat, se constată că Federația Română de Motociclism este autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Relevante în același sens sunt și prevederile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, conform cărora federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport, fiind persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

Se observă că art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competența în primă instanță a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 96 din cod stipulează că în primă instanță, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 1 alin. (1) reglementează posibilitatea atacării, în instanța de contencios administrativ competentă, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri. Totodată, în art. 2 alin. (1) din lege se specifică semnificația termenilor utilizați, fiind asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat, care potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

De asemenea, la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se reglementează competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, cum este cazul în speță.

Ca atare, față de dispozițiile legale menționate, se constată că aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, competența soluționării cererii, în considerarea statutului pârâtei emitentă a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește aspectul că prin statutul pârâtei s-a stabilit o competență diferită de soluționare a litigiilor, derogatorie de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, se constată că printr-un act de organizare internă și funcționare nu se poate deroga de la norme de competență absolută, așa cum prevede și art. 126 alin. (1) C. proc. civ., derogarea fiind permisă potrivit legii procesuale civile numai în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată și doar în pricini referitoare Ia bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dipună.

Pentru toate aceste motive, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Sursa informației: www.scj.ro.