Anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii. Excepția inadmisibilității contestației (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 104/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (1), art. 597 alin. (7), art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) teza a II-a; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

În fapt, critica contestatoarei se referă, în esență, la împrejurarea că aceasta nu a fost pusă în libertate conform dispozițiilor executorii obligatorii și actuale ale Deciziei penale nr. 395/C, din 08 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/1/2015.

Însă prin decizia atacată s-a dispus, printre altele, punerea de îndată în libertate a inculpatei A. dacă nu este arestată în altă cauză.

De asemenea, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 1828/2014 din 23 aprilie 2015, în ceea ce o privește pe A.

S-a constatat că la data pronunțării Deciziei penale nr. 395/C, din 08 decembrie 2015, în Dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei Curți, era deja emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 77/2015 din data de 16 noiembrie 2015, în baza Sentinței penale nr. 71/P/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 08 mai 2015, definitivă la data de 16 noiembrie 2015 prin Decizia penală nr. 730/A/2015 a Curții de Apel Oradea.

Astfel, prin anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1828/2014 din 23 aprilie 2015, mandatul de executare a pedepsei închisorii sub nr. 77/2015 din data de 16 noiembrie 2015 a început să-și producă efectele (tocmai ca urmare a anulării primului mandat) la data de 09 decembrie 2015 și urmează să sfârșească la data de 8 decembrie 2020.

S-a reținut că în situația în care s-au emis mai multe mandate de executare a pedepsei acestea se execută succesiv, în mod cronologic emiterii lor, indiferent dacă persoana condamnată se află în stare de libertate sau în stare de deținere. Or, în cauză, mandatul de executare a pedepsei nr. 1828/2014 din 23 aprilie 2015 a fost primul emis, înaintea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 77/2015 din data de 16 noiembrie 2015.

Prin urmare, la momentul anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1828/2014 din 23 aprilie 2015, acesta a încetat să-și producă efectele, însă în sarcina contestatoarei fiind emis deja un alt mandat de executare a pedepsei, respectiv cel cu nr. 77/2015 din data de 16 noiembrie 2015, contestatoarea nu putea fi pusă în libertate, așa cum a solicitat apărarea prin criticile formulate în prezenta cauză, aceasta fiind deja condamnată definitiv într-o altă cauză, respectiv prin Sentința penală nr. 71/P/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 08 mai 2015, definitivă la data de 16 noiembrie 2015 prin Decizia penală nr. 730/A/2015 a Curții de Apel Oradea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că, în cauză, nu este vorba despre vreo nelămurire a dispozitivului Deciziei nr. 395/RC din 08 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, contestatoarea având cunoștință de emiterea celui de-al doilea mandat de executare a pedepsei închisorii emis în baza celei de-a doua condamnări prin Sentința penală nr. 71/P/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 08 mai 2015, definitivă la data de 16 noiembrie 2015 prin Decizia penală nr. 730/A/2015 a Curții de Apel Oradea.

De asemenea, s-a constatat că în sarcina contestatoarei mai sunt emise alte două mandate de executare a pedepsei, respectiv cel cu nr. 1205/2016 din 24 august 2016 emis în baza Sentinței penale nr. 1117 din 19 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Arad definitivă prin Decizia penală nr. 248 din 23 august 2016 pronunțată de Tribunalul Arad și cel cu nr. 1828/2016 din 19 aprilie 2016 emis în baza Sentinței penale nr. 1426 din 28 noiembrie 2014 modificată și rămasă definitivă la data de 19 aprilie 2016 prin Decizia penală nr. 267/A din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva Sentinței penale nr. 1089 din data de 14 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în Dosarul nr. x/1/2016 a formulat contestație contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 11 aprilie 2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data din 24 aprilie 2017, termen la care cauza s-a amânat pentru atașarea dosarului de fond.

La termenul din data de 22 mai 2017, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în discuție excepția inadmisibilității contestației formulate, concluziile apărătorului ales al contestatoarei și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că excepția inadmisibilității contestației este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, precum și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Totodată, potrivit Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în situația în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în recurs în casație, competența de soluționare a contestației la executare aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar hotărârea prin care se soluționează este o hotărâre definitivă.

În cauza de față, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că hotărârea împotriva căreia condamnata A. a formulat contestație la executare, respectiv Decizia nr. 395/RC din 08 decembrie 2015, a fost pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., doar hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

Hotărârea prin care s-a soluționat contestația la executare [contestație întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.] este o hotărâre definitivă, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac, aspect ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate.

Împrejurarea că hotărârea pronunțată în cauza care face obiectul contestației dedusă judecății a fost intitulată eronat sentință și nu decizie nu este de natură a aduce atingere caracterului definitiv al acesteia și a face inaplicabile prevederile art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora contestația poate fi exercitată doar atunci când legea o prevede în mod expres și doar împotriva hotărârilor nedefinitive.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 1089 din data de 14 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.