Anularea deciziei de concediere şi reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior. Respingerea apelului declarat ca fiind inadmisibil (NCPC, C. muncii, L. nr. 62/2011, L. nr. 2/2013, L. nr. 304/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2044/2019

NCPC: art. 97, art. 248 alin. (1), art. 452, art. 453, art. 482, art. 508 alin. (4), art. 634 alin. (1) pct. 4; L. nr. 62/2011: art. 208, art. 214; L. nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2); L. nr. 304/2004: art. 21 alin. (1); C. muncii: art. 39-40, art. 61, art. 67, art. 78, art. 248, art. 251-252, art. 269

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea apelului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 50 din 21 februarie 2018 și reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii, fiind întemeiată pe dispozițiile Codului muncii și Legii nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, „conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal”, iar conform art. 214 din același act normativ, „hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate de instanțele de apel în materia conflictelor de muncă sunt definitive.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că litigiul are ca obiect un conflict individual de muncă.

Cum hotărârile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt definitive, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă, conform art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că și decizia instanței de retractare are același caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă, decizia instanței de retractare nu este supusă căilor de atac de reformare, deci nici apelului.

În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența materială funcțională de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 97 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În aceste condiții, apelul declarat împotriva deciziei nr. 1671 din 3 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă este inadmisibil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 214 din Legea nr. 62/2011 și art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 97 și art. 508 alin. (4) C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelanta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1671 din 3 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu privire la cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, instanța supremă constată că intimata a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, conform chitanței de plată a onorariului în cuantum de 1.000 RON, aflată la dosarul Înaltei Curți.

Față de soluția de respingere a apelului, Înalta Curte, în temeiul art. 452 și art. 453 alin. (1), raportat la art. 482 C. proc. civ., va obliga pe apelanta B. S.R.L. la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Sursa informației: www.scj.ro.