Adoptarea Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (Decizia CCIR nr. 27/2017)

Art. 11 („Înregistrarea cererii”) dispune faptul că cererea de arbitrare, însoțită de dovada achitării taxei de înregistrare, în cuantumul stabilit prin Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale în vigoare la data la care este depusă cererea de arbitrare, este înregistrată la Secretariatul Curții.

În cazul în care taxa de înregistrare nu este achitată la data depunerii cererii de arbitrare, Secretariatul Curții va acorda reclamantului un termen de 5 zile, calculat de la data comunicării, pentru achitarea taxei.

În cazul în care taxa de înregistrare nu este achitată în termen, cererea de arbitrare se restituie în baza dispoziției președintelui Curții.

Art. 12 („Taxa arbitrală”) dispune faptul că în termen de 10 zile de la data comunicării înștiințării din partea Secretariatului Curții, reclamantul va achita taxa arbitrală, calculată în conformitate cu normele privind taxele și cheltuielile arbitrale în vigoare la data la care este depusă cererea de arbitrare.

La cererea reclamantului și în funcție de circumstanțele cauzei, termenul prevăzut mai sus poate fi prelungit prin rezoluție motivată de către președintele Curții.

Dacă dovada plății taxei arbitrale nu se face în termenele și condițiile comunicate de Secretariatul Curții, cererea de arbitrare se restituie reclamantului.

În art. 13 („Data începerii procedurii”) arbitrajul va fi considerat început la data la care cererea de arbitrare este primită la Secretariatul Curții, sub rezerva achitării taxei de înregistrare și a taxei arbitrale, în condițiile comunicate de Secretariatul Curții.

În cazul în care cererea de arbitrare este expediată prin poștă sau un serviciu de curierat rapid ori alt serviciu de comunicare, data începerii procedurii arbitrajului este data prevăzută de oficiul poștal sau de serviciul de expediere ori, după caz, data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de cel care a făcut transmiterea. Plicul cu dovada predării se atașează la dosarul cauzei.

Art. 14 („Răspunsul”) prevede faptul că dacă s-a achitat taxa arbitrală în condițiile comunicate de Secretariatul Curții, acesta va transmite pârâtului o copie a cererii de arbitrare și orice înscrisuri atașate la aceasta. Pârâtul va putea depune un răspuns în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii. Răspunsul va cuprinde următoarele:

a) un punct de vedere succint la cererea reclamantului, arătând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină apărarea pârâtului, cu trimitere la mijloacele de probă pe care înțelege să le invoce;

b) orice obiecții cu privire la existența, validitatea și aplicarea convenției arbitrale;

c) răspunsul pârâtului la propunerea reclamantului în legătură cu numărul de arbitri și locul arbitrajului;

d) opțiunea pârâtului privind aplicarea sau, după caz, neaplicarea procedurii simplificate prevăzute de anexa 5;

e) numele arbitrului desemnat și, dacă este cazul, adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de poștă electronică a arbitrului desemnat sau, în cazul în care este aplicabil, răspunsul la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului arbitral de un arbitru unic, precum și la persoana acestuia;

f) numele și calitatea celui care reprezintă partea în litigiul arbitral, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele, numerele de telefon și de fax ale acestuia și sediul profesional. Dovada calității de reprezentant se va alătura răspunsului;

g) semnătura părții sau, dacă răspunsul este formulat prin reprezentant, semnătura acestuia.

Răspunsul și anexele sale se transmit, în limba arbitrajului, pe suport hârtie, în atâtea exemplare câți reclamanți sunt, plus unul pentru dosarul cauzei, precum și în format electronic.

Lipsa unui răspuns din partea pârâtului nu înseamnă recunoașterea pretențiilor reclamantului și nu va împiedica arbitrajul să continue.

Orice cereri reconvenționale ale pârâtului, cuprinzând elementele arătate la art. 10 lit. c) și d), vor fi depuse odată cu răspunsul.

Răspunsul va include, de asemenea, orice cerere de introducere în cauză a altor persoane sau de conexare formulată în conformitate cu art. 16 și 17. În cazul în care pârâtul formulează o astfel de cerere, răspunsul la cerere va include informațiile prevăzute în art. 10 lit. d), cu aplicarea corespunzătoare a art. 10 referitoare la cererea de arbitrare și anexele, care se depun în limba arbitrajului, în format electronic și pe suport hârtie, în atâtea exemplare câți pârâți sunt, plus unul pentru dosarul cauzei, iar dacă părțile nu au convenit limba arbitrajului, sunt aplicabile prevederile art. 29.

Secretariatul Curții va transmite o copie a răspunsului către reclamant pentru a lua cunoștință sau a formula răspuns la cererea reconvențională, dacă este cazul, în termen de 20 de zile de la comunicare.

Dispozițiile acestui articol se aplică, în mod corespunzător, răspunsului formulat de pârâtul reconvențional sau de cel care a fost introdus în cauză la cererea pârâtului.

Art. 15 („Solicitarea de informații suplimentare”) stabilește faptul că în cazul în care cererea de arbitrare sau cererea reconvențională nu cuprind toate mențiunile și cerințele prevăzute la art. 10, președintele Curții va înștiința de îndată partea care le-a formulat, prin intermediul Secretariatului Curții, să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăși 10 zile de la data comunicării înștiințării.

În cazul în care oricare dintre părți nu se conformează solicitării de a furniza detaliile suplimentare, în absența cărora nu se poate da curs procedurii arbitrale, președintele Curții poate dispune restituirea cererii de arbitrare sau, după caz, a cererii reconvenționale.

În cazul în care părțile nu îndeplinesc în orice alt fel solicitarea de a furniza detalii suplimentare, aceasta nu va împiedica continuarea procedurii arbitrale.

În cazul în care o parte nu desemnează arbitrul, sunt aplicabile dispozițiile art. 19.

Conform art. 16 („Participarea terților”), cererea de arbitrare formulată împotriva altor persoane care pot pretinde același drept ca și reclamantul sau cererea prin care un intervenient pretinde pentru sine același drept dedus judecății este admisibilă numai cu aprobarea tribunalului arbitral, iar în cazul în care acesta nu a fost constituit, cu aprobarea Colegiului Curții.

În toate cazurile, tribunalul arbitral sau, în lipsă, Colegiul Curții va ține seama, între altele, și de întrunirea următoarelor condiții:

a) toate părțile, inclusiv partea intervenientă ori chemată în arbitraj au convenit, chiar și în fața tribunalului arbitral, ca litigiile dintre ele să fie supuse unei proceduri de arbitraj desfășurate în conformitate cu respectivele reguli și au convenit totodată modalitatea de compunere a tribunalului arbitral;

b) intervenția voluntară principală sau cererea de arbitrare împotriva altor persoane este formulată cel mai târziu la primul termen de arbitrare;

c) cel care a formulat cererea de intervenție sau de arbitrare împotriva altor persoane a achitat taxa arbitrală în cuantumul stabilit prin Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale, precum și eventualele costuri suplimentare.

Dispozițiile de mai sus se aplică, în mod corespunzător, și în cazul chemării în garanție a altor persoane împotriva cărora reclamantul sau pârâtul ar putea să se îndrepte cu o cerere separată de chemare în garanție sau în despăgubire ori de altă natură, dacă ar cădea în pretenții.

Intervenția voluntară accesorie este admisibilă întotdeauna și până la închiderea dezbaterilor, dacă intervenientul accesoriu face dovada existenței unei convenții arbitrale încheiate cu toate părțile din cauză sau, în lipsă, dacă toate părțile sunt de acord. Intervenientul accesoriu nu are drept de a desemna un arbitru.

Intervenția voluntară principală și chemarea în arbitraj sau în garanție a altor persoane, formulată după primul termen de arbitrare, se judecă pe cale separată de către un alt tribunal arbitral, cu excepția cazului în care toate părțile și terții intervenienți sau cei chemați în arbitraj ori în garanție sunt de acord, iar tribunalul arbitral apreciază că judecarea împreună a acestor cereri este mai potrivită.

Dispozițiile acestui articol sunt aplicabile și în cazul în care părțile sau terții formulează pretenții în baza mai multor convenții arbitrale distincte.

Dispozițiile art. 15 conform cărora se stabilește faptul că în cazul în care cererea de arbitrare sau cererea reconvențională nu cuprind toate mențiunile și cerințele prevăzute la art. 10, președintele Curții va înștiința de îndată partea care le-a formulat, prin intermediul Secretariatului Curții, să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăși 10 zile de la data comunicării înștiințării și cele referitoare la faptul că în cazul în care părțile nu îndeplinesc în orice alt fel solicitarea de a furniza detalii suplimentare, aceasta nu va împiedica continuarea procedurii arbitrale, se aplică în mod corespunzător.

Art. 17 („Conexarea procedurilor”) dispune că oricare dintre părți poate solicita, în cadrul cererii de arbitrare sau al răspunsului, conexarea noului dosar arbitral cu alt dosar deja existent. În acest caz, primul tribunal arbitral învestit va putea admite cererea de conexare, în cazul în care:

1. fie toate părțile sunt de acord cu conexarea;

2. fie toate pretențiile sunt formulate în temeiul aceleiași convenții arbitrale;

3. fie sunt formulate pretenții care decurg din aceeași operațiune sau serie de operațiuni, în baza unor convenții arbitrale distincte, iar în opinia tribunalului arbitral aceste convenții sunt compatibile.

Atunci când decide cu privire la conexarea noului dosar, tribunalul arbitral se va consulta cu părțile și poate lua în considerare, între altele, stadiul dosarului arbitral la care se cere conexarea, dacă procedurile de arbitraj ridică probleme de drept sau de fapt comune, eficiența și celeritatea procedurii.

În cazul în care se decide conexarea dosarelor, misiunea oricărui arbitru deja desemnat în cadrul noii proceduri de arbitraj încetează de plin drept.

Dacă se respinge cererea de conexare, tribunalul arbitral din cadrul noului dosar va fi desemnat în conformitate cu art. 19.

În cazul în care cererea de conexare nu este formulată, conform pct. 1-3 în cadrul cererii de arbitrare sau a răspunsului, aceasta se poate formula numai cu acordul părților. În acest caz, dosarul va fi trimis primului tribunal învestit, cu excepția situației în care toate părțile prin acordul acestora solicită constituirea unui nou tribunal arbitral.

Art. 18 („Numărul de arbitri”) stabilește faptul că părțile pot conveni cu privire la numărul de arbitri, care trebuie să fie întotdeauna impar, fie un arbitru unic, fie un tribunal arbitral format din trei arbitri.

În cazul în care părțile nu au convenit cu privire la numărul de arbitri, tribunalul arbitral este constituit din trei arbitri.

Prin derogare de la dispozițiile anterior menționate și în absența unei convenții contrare a părților, în cauzele prevăzute în anexele nr. 2 și 5, tribunalul arbitral este constituit dintr-un singur arbitru.

Art. 19 („Desemnarea și numirea arbitrilor”) dispune faptul că în cazul în care părțile nu au convenit cu privire la procedura pentru desemnarea arbitrilor sau în cazul în care tribunalul arbitral nu a fost desemnat în termenul stabilit de părți sau dacă părțile nu au convenit cu privire la un anumit termen, în perioada de timp stabilită de președintele Curții, desemnarea sau, după caz, numirea arbitrilor se face în conformitate cu dispozițiile următoare.

Atunci când tribunalul arbitral urmează să fie constituit dintr-un arbitru unic, părților le este acordat un termen de 30 de zile pentru a desemna împreună arbitrul. În cazul în care părțile nu desemnează arbitrul în acest termen, acesta va fi numit de președintele Curții, în termen de 5 zile.

În cazul în care tribunalul arbitral urmează să fie constituit dintr-un număr de trei arbitri, reclamantul și pârâtul vor desemna, fiecare, câte un arbitru, conform art. 10 lit. g) și 14 lit. e), iar al treilea – supraarbitrul – va fi ales de cei doi arbitri. Dacă oricare dintre părți nu desemnează arbitrul în termenul arătat la art. 15 („care nu va depăși 10 zile de la data comunicării înștiințării”), acesta va fi numit de președintele Curții în termen de cel mult 5 zile. În cazul în care arbitrii desemnați nu convin, într-un termen de 5 zile asupra persoanei supraarbitrului, acesta va fi numit de președintele Curții în același termen.

Dacă sunt mai mulți reclamanți sau, după caz, mai mulți pârâți, iar tribunalul arbitral urmează să fie format dintr-un număr de trei arbitri, reclamanții sau, după caz, pârâții desemnează împreună câte un arbitru. În cazul în care oricare dintre aceștia nu desemnează arbitrul în termenul de 30 de zile mai sus prevăzut, Colegiul Curții va numi toți arbitrii.

La numirea oricărui arbitru, potrivit prevederilor acestui articol, președintele Curții sau, după caz, Colegiul Curții va lua în considerare natura și circumstanțele disputei, dreptul aplicabil fondului, locul și limba arbitrajului, precum și naționalitatea părților.

Introducerea unei cereri accesorii sau incidentale nu atrage modificarea componenței tribunalului arbitral deja constituit.

Art. 20 („Data constituirii tribunalului arbitral”) prevede faptul că tribunalul arbitral este constituit la data acceptării de către supraarbitru sau, după caz, de către arbitrul unic, a alegerii sau desemnării sale.

Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este învestit cu judecarea cererii de arbitrare și a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepția cererilor care, potrivit legii sau respectivelor reguli, sunt date în competența exclusivă a altor organe cu atribuții jurisdicționale.

Art. 21 („Imparțialitatea și independența arbitrilor”) dispune faptul că fiecare arbitru trebuie să fie imparțial și independent.

În termen de 5 zile de la data la care i-a fost comunicată propunerea de numire, arbitrul va completa și semna declarația de acceptare, de independență, de imparțialitate și de disponibilitate, în care va arăta orice circumstanțe care pot da naștere unor îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea sau independența sa. Declarația va fi dată pe baza formularului prevăzut în anexa nr. 3 la respectivele reguli și va fi depusă sau, după caz, transmisă, inclusiv în format electronic, Secretariatului Curții.

Necompletarea și nesemnarea declarației de acceptare, de independență, de imparțialitate și de disponibilitate în termenul prevăzut mai sus sunt considerate refuz al îndeplinirii misiunii de arbitru.

Secretariatul Curții va transmite părților și celorlalți arbitri o copie a declarației și va păstra originalul la dosarul cauzei.

Dacă pe parcursul procedurii arbitrale intervin orice circumstanțe care pot da naștere unor îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea sau independența arbitrului, acesta va aduce imediat, în scris, la cunoștința părților și celorlalți arbitri împrejurările respective.

În art. 22 („Cauze de incompatibilitate”) se stabilește faptul că arbitrii sunt incompatibili în următoarele cazuri:

1. se află în una dintre situațiile de incompatibilitate pe care Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, le prevede pentru judecători;

2. nu îndeplinesc condițiile de calificare sau alte condiții privitoare la arbitri, prevăzute în convenția arbitrală;

3. sunt asociați, colaboratori sau membri ai organelor de conducere ale unei entități fără personalitate juridică sau ale unei persoane juridice care are un interes în cauză ori care este controlată de una dintre părți sau aflată sub un control comun cu această parte;

4. arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu cu una dintre părți, cu o persoană juridică controlată de una dintre părți sau aflată sub un control comun cu această parte;

5. arbitrul a prestat consultanță uneia dintre părți, a asistat sau a reprezentat una dintre părți ori a depus mărturie în fazele prealabile ale litigiului arbitral.

Arbitrul care este și avocat, înscris în tabloul avocaților compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitral învestit cu arbitrarea unui litigiu arbitral cu privire la care a desfășurat sau urmează a desfășura activități avocațiale.

Persoana care este înscrisă pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj nu poate presta activități de reprezentare avocațială în litigii arbitrale care se judecă pe baza respectivelor reguli.

Art. 23 („Recuzarea arbitrilor”) prevede că părțile vor putea recuza orice arbitru în cazul în care există circumstanțe care dau naștere unor îndoieli întemeiate cu privire la imparțialitatea sau independența acestuia sau în cazul în care arbitrul respectiv nu deține calificările cu privire la care s-a convenit între părți. Sunt considerate astfel de împrejurări situațiile reglementate în art. 22 referitoare la cazurile de incompatibilitate ale arbitrilor.

O parte va putea recuza arbitrul pe care l-a desemnat numai pentru motive de care partea ia cunoștință sau care au intervenit după desemnare.

Cererea de recuzare se formulează și se motivează în scris și se depune la Secretariatul Curții, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data constituirii tribunalului arbitral. Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după constituirea tribunalului arbitral, recuzarea arbitrului va fi cerută în termen de 10 zile de la care partea respectivă a luat cunoștință de circumstanțele care stau la baza cererii.

Secretariatul Curții comunică părților și arbitrilor cererea de recuzare, iar aceștia vor avea posibilitatea de a-și expune punctul de vedere față de cerere în termen de 10 zile de la data comunicării.

În cazul în care toate părțile sunt de acord cu recuzarea, misiunea de arbitru va înceta.

Recuzarea oricărui membru al unui tribunal arbitral constituit din mai mulți arbitri se judecă, fără prezența părților, de un tribunal arbitral format din trei arbitri desemnat de președintele Curții.

În cazul în care cererea de recuzare privește pe arbitrul unic, ea se soluționează, fără prezența părților, de un tribunal arbitral format din președintele Curții sau dintr-un arbitru desemnat de el.

Persoana cu privire la care s-a formulat o cerere de recuzare poate declara că se abține. În acest caz se vor aplica dispozițiile art. 24.

În art. 24 („Încetarea misiunii de arbitru”) se dispune faptul că misiunea de arbitru încetează prin: abținere, recuzare, imposibilitate fizică sau morală, revocare sau deces.

Colegiul Curții va lua act de încetarea misiunii unui arbitru în oricare dintre următoarele cazuri:

1. arbitrul declară că se abține, în condițiile prevăzute de art. 23 referitoare la faptul că persoana cu privire la care s-a formulat o cerere de recuzare poate declara că se abține, caz în care se vor aplica dispozițiile art. 24; orice cerere de abținere va fi motivată și poate privi numai întreaga cauză, iar nu numai anumite momente procesuale sau etape ale acesteia;

2. este admisă o cerere de recuzare împotriva arbitrului respectiv în conformitate cu art. 23;

3. arbitrul se află în imposibilitate fizică sau morală de a-și îndeplini misiunea pe o perioadă mai lungă de timp datorită unor motive survenite sau de care a luat cunoștință după acceptarea misiunii de arbitru;

4. dacă intervine decesul unui arbitru pe parcursul procedurii arbitrale.

Colegiul Curții, la cererea oricăreia dintre părți sau la propunerea unuia dintre membrii tribunalului arbitral, ia act de încetarea misiunii de arbitru în cazurile prevăzute mai sus sau dispune revocarea, atunci când acesta nu își îndeplinește obligațiile de arbitru.

Înainte ca arbitrul să fie revocat, părților și arbitrilor li se va acorda posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în scris.

Conform art. 25 („Înlocuirea arbitrilor”), în cazul în care misiunea unui arbitru încetează, acesta va fi înlocuit, dispozițiile art. 19 aplicându-se în mod corespunzător.

Dacă este înlocuit întregul tribunal arbitral, noul tribunal arbitral va decide dacă și în ce măsura este necesară refacerea anumitor acte de procedură sau a întregii proceduri.

Potrivit art. 26 („Administrarea procedurii. Regulile de procedură aplicabile”), imediat după constituirea tribunalului arbitral, Secretariatul Curții va pune dosarul cauzei la dispoziția acestuia.

În lipsa unui acord al părților sau dacă respectivele reguli nu dispun altfel, tribunalul arbitral va putea organiza desfășurarea arbitrajului în orice modalitate pe care o consideră potrivită. În toate chestiunile care nu sunt expres prevăzute de respectivele reguli, tribunalul arbitral va acționa în spiritul acestora. Acolo unde nu există norme stabilite de părți, de respectivele reguli sau, în lipsă, de tribunalul arbitral ori acestea sunt neîndestulătoare, se vor aplica dispozițiile corespunzătoare din Codul de procedură civilă.

Procedura arbitrală va cuprinde o fază scrisă și o fază orală.

Tribunalul arbitral va urmări ca administrarea procedurii să se realizeze într-o manieră imparțială, eficientă și cu celeritate, oferind fiecăreia dintre părți o posibilitate rezonabilă de a-și susține argumentele și de a-și formula apărările.

De asemenea, tribunalul arbitral poate, după consultarea părților, să aplice una sau mai multe dintre metodele de eficientizare a procedurii arbitrale prevăzute de anexa nr. 4 la respectivele reguli.

În orice stare a litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluționarea acestuia pe baza înțelegerii părților.

Neprezentarea părții legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului arbitral, chiar dacă niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.

Art. 27 („Încheieri”) dispune faptul că dezbaterile arbitrale și orice dispoziție luată de tribunalul arbitral, în cadrul ședințelor de arbitrare sau în afara lor, vor fi consemnate printr-o încheiere.

Încheierea va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 46 lit. a), b), f) și g), următoarele elemente:

a) modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare sau de consultare a părților;

b) o scurtă descriere a cererilor și susținerilor părților;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse.

Încheierile pot fi date între termenele procedurale, după consultarea prealabilă a părților, inclusiv prin mijloace electronice de comunicare, în măsura în care aceasta este posibilă.

În art. 28 („Locul arbitrajului”) se prevede faptul că dacă părțile nu au convenit altfel, locul arbitrajului va fi la sediul Curții.

Tribunalul arbitral, după consultarea părților, va putea desfășura procedura arbitrală, în tot sau în parte, în orice loc pe care îl consideră potrivit, costurile suplimentare ocazionate urmând a fi suportate de părți.

În toate cazurile, hotărârea arbitrală se consideră că a fost pronunțată la sediul Curții.

Art. 29 („Limba arbitrajului”) dispune faptul că dacă părțile nu au convenit altfel, limba arbitrajului este limba română.

La cererea oricărei părți, tribunalul arbitral, având în vedere circumstanțele relevante și poziția părților, poate stabili ca procedura arbitrală să se desfășoare în altă limbă decât limba arbitrajului determinată potrivit prevederilor de mai sus.

Secretariatul Curții sau tribunalul arbitral poate solicita ca orice înscrisuri redactate în alte limbi decât limba arbitrajului stabilită conform prevederilor anterior menționate să fie însoțite de o traducere în limba arbitrajului.

Dacă o parte nu cunoaște limba arbitrajului, la cererea și pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui interpret.

Părțile pot să participe la dezbateri însoțite de interpret.

Conform art. 30 („Dreptul aplicabil fondului”), tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul normelor de drept scrise sau nescrise aplicabile, având în vedere toate circumstanțele cauzei și ținând seama, între altele, de principiile generale de drept, de cerințele echității și de buna-credință.

Dacă litigiul arbitral este internațional, tribunalul arbitral îl soluționează în temeiul legii sau altor norme de drept alese de părți, iar dacă acestea nu au desemnat dreptul aplicabil, în temeiul legii sau al altor norme de drept pe care le consideră adecvate. Orice alegere de către părți a legii unui anumit stat se consideră că se referă la dreptul substanțial al statului respectiv și nu la regulile acestuia privind conflictul de legi.

Tribunalul arbitral va putea statua în echitate (ex æquo et bono) sau ca amiable compositeur numai cu autorizarea expresă a părților.

Potrivit art. 31 („Conferința privind administrarea cauzei”), după ce dosarul este transmis tribunalului arbitral, acesta va dispune citarea părților pentru conferința privind administrarea cauzei, în scopul de a organiza, programa și stabili regulile procedurale aplicabile, inclusiv în materia probatoriului, precum și etapele de depunere a înscrisurilor procesuale, cu aplicarea dispozițiilor art. 26 referitoare la faptul că tribunalul arbitral poate, după consultarea părților, să aplice una sau mai multe dintre metodele de eficientizare a procedurii arbitrale prevăzute de anexa nr. 4 la respectivele reguli.

Data acestei conferințe reprezintă primul termen de arbitrare.

Conferința privind administrarea cauzei poate fi desfășurată fie în prezența părților, fie prin utilizarea unor mijloace audio sau video de comunicare la distanță.

Faza scrisă a procedurii arbitrale reglementată de respectivele reguli cuprinde, în principiu, două etape de depunere a înscrisurilor procesuale și a altor cereri formulate sau comunicate de către părți:

a) etapa depunerii cererii de arbitrare și a răspunsului la cererea de arbitrare;

b) etapa depunerii memoriilor dezvoltătoare ale cererii de arbitrare și, respectiv, ale răspunsului la cererea de arbitrare.

Cu acordul părților, tribunalul arbitral va putea să elimine etapa depunerii memoriilor dezvoltătoare, ori de câte ori părțile au depus cereri și răspunsuri care cuprind elementele acestora dezvoltate suficient raportat la specificul speței.

Părțile au obligația ca până la această conferință sau în cadrul ei să informeze tribunalul arbitral dacă:

a) au obiecții în legătură cu organizarea arbitrajului sau doresc să renunțe la etapa depunerii memoriilor;

b) solicită să se judece în echitate;

c) invocă orice excepții și apărări care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei;

d) au cereri de chemare în garanție sau de introducere în cauză a altor persoane, în condițiile 16;

e) optează pentru numirea unui expert independent sau doresc să depună expertize realizate de experți desemnați de fiecare parte.

Tribunalul arbitral își verifică propria competență de a soluționa litigiul arbitral.

La finalul conferinței privind administrarea cauzei sau imediat după aceasta, tribunalul arbitral va putea stabili, prin încheiere, un calendar procedural provizoriu pentru desfășurarea procedurii de arbitraj, cuprinzând, între altele, termenul pentru depunerea memoriilor, dacă este cazul, și indicarea estimativă a datei dezbaterilor și pronunțării hotărârii arbitrale.

Tribunalul arbitral va putea organiza și alte conferințe privind administrarea cauzei, la cererea părților sau din oficiu, după cum va considera necesar pentru buna desfășurare a arbitrajului. Fiecare conferință va fi considerată un termen de arbitrare.