Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
6.758 views
Examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2017 cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de petenta A. S.R.L., instanţa a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că, aşa cum a fost aceasta formulată de intervenientă, nu sunt îndeplinite cerinţele pentru admisibilitatea acesteia, în principiu, prevăzute de dispoziţiile art. 62 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa cum s-a menţionat în practicaua prezentei decizii, obiectul cauzei cu care a fost învestită instanţa de fond este o acţiune care derivă din contractul de finanţare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Oraşul Roznov, în calitate de beneficiar.
Este de menţionat că intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta art. 60 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât prin intervenţia principală, terţul poate invoca un drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, se pune tocmai în evidenţă ipoteza că este vorba de o acţiune veritabilă, dar pentru faptul că trebuie îndeplinită şi condiţia interesului terţului, a fost calificata ca o acţiune civilă specială.
Mai mult decât atât, între cele două cereri, şi anume cererea iniţială şi intervenţia principală, trebuie să existe o strânsă legătură de conexiune, impusă de de dispoziţiile mai sus-menţionate şi are în esenţă, să justifice rezolvarea împreună a acestora.
De aceea, în contextul analizei admisibilităţii cererii de intervenţie, instanţa verifică dacă între cele două cereri există această legătură, plecând de la dreptul subiectiv pretins de părţile din proces şi de intervenienţi deopotrivă.
Astfel, dreptul pretins de către reclamant prin cererea principală vizează contractul de finanţare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Oraşul Roznov, în calitate de beneficiar.
Prin cererea de intervenţie, formulată în cauză de intervenienta A. S.R.L. pretinde contravaloarea unor lucrări despre care afirmă că le-a executat (împreună cu B. SRL) în folosul beneficiarului Oraşul Roznov în temeiul contractului de lucrări nr. x/18.07.2012.
Or, văzând şi configuraţia juridică a cererii principale, pretenţiile concrete invocate de către reclamantă şi starea de fapt dedusă judecăţii, o astfel de concluzie este justificată.
În acest context, este evident faptul că Încheierea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Nu în ultimul rând, în speţă, Înalta Curte constată că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de petentă a fost respinsă la fond ca inadmisibilă astfel că, analizând doar admisibilitatea cererii, se reţine că nu sunt îndeplinite ipotezele reglementate de art. 61 alin. (2) C. proc. civ., astfel că este corectă soluţia instanţei de fond.
Cu alte cuvinte, soluţia instanţei în sensul reţinerii că intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în proces este corectă.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de intervenţie, fie trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse, fie între cele două drepturi să existe o strânsă legătură suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a celor două cereri.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
