Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
306 views
Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispoziţiile legale incidente şi prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
În raport de aceste dispoziţii, verificând hotărârea penală nr. 2021/VJ11/644 din 14.07.2021 a Curţii de Apel din Anvers (Belgia), definitivă la data de 14.07.2021, privindu-l pe cetăţeanul român A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, se constată că, prin decizia pronunţată în data de 14.07.2021 a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin violenţă sau ameninţări cu circumstanţe agravante, care potrivit legislaţiei statului de condamnare se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 20 de ani (conform menţiunilor din cuprinsul certificatului – lit. h) pct. 1, dosar Curte).
În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare belgiene s-a reţinut, că, la data de 01.07.2020, în localitatea Veerle, inculpatul A. a săvârşit un jaf cu violenţă şi ameninţări asupra victimei C., în vârstă de 80 ani. Inculpatul împreună cu complicele său a legat şi bătut victima timp de mai multe ore pentru a-i percheziţiona locuinţa, din care au sustras mai multe bunuri care nu le aparţineau, respectiv suma de 130 euro, un telefon mobil, un ceas de buzunar, bibelouri antice din bronz, bijuterii, un tensiometru, un aparat foto x cu husă, o frânghie şi o valiză rotundă maro cu cheie.
Din cuprinsul deciziei de condamnare mai rezultă că, fapta a fost săvârşită prin efracţie, în toiul nopţii, de către două persoane, prin utilizarea unui autovehicul care a facilitat săvârşirea faptei şi pentru a-şi asigura fuga, precum şi în dauna unei persoane vulnerabile datorită vârstei.
Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat, printre alţii, A. constituie infracţiunea de furt săvârşit cu ajutorul unor violenţe sau ameninţări cu circumstanţe agravante, prev. de art. 461, art. 468, art. 471, art. 472 şi art. 478 din C. pen. belgian.
În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare belgiene, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, fapta pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.
Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele x pct. i) 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârşirea faptei penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 3650 zile (10 ani) închisoare, iar natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzut de art. 234 alin. (1) C. pen. este de 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că sunt nefondate criticile apărării sub aspectul cuantumului sancţiunii aplicate, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) şi (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de executare adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în ipoteza în care durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
Prin urmare, se precizează că în această procedură de recunoaştere a hotărârilor penale străine şi transfer a persoanelor condamnate, instanţele române nu pot proceda la reindividualizarea pedepsei stabilite de autorităţile judiciare străine, iar adaptarea pedepsei de 10 ani închisoare nu se impune în raport de cele expuse mai sus.
Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român conform menţiunilor din adresa Ministerului Justiţiei nr. x/29.12.2020 .
Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu şi-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare belgiene, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că este cetăţean român, cu domiciliul în România. Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autorităţile din Belgia au emis un ordin de părăsire a teritoriului, precum şi o interdicţie de intrare pentru o durată de 15 ani pe teritoriul belgian .
Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare belgiene şi dispunând executarea pedepsei de 3650 zile (10 ani) închisoare, într-un penitenciar din România.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 52/PI din data de 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
