Acţiunea directă a lucrătorilor împotriva beneficiarului lucrărilor. Relaţiile preexistente dintre beneficiarul lucrării şi debitorul originar (NCPC, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1611/2018

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); NCC: art. 1856

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantei, societatea A. S.R.L., de obligare a pârâtei, societatea C. S.R.L., la plata sumei de 1.587.740,15 lei, cu titlul de contravaloare lucrări și garanție de bună execuție.

În susținerea pretențiilor, reclamanta a arătat că între Societatea E. Sucursala Mogoșoaia, în calitate de antreprenor general, și Societatea A. S.R.L., în calitate de subantreprenor, a fost încheiat contractul din 30.01.2013 prin care s-a stabilit ca „subantreprenorul să execute lucrările de construcții civile, arhitectură, rețele de canalizare, rețele de apă precum și rețele de refulare în conformitate cu prevederile prezentului Contract, precum și cu specificațiile din Caietul de Sarcini în conformitate cu Contractul: Reabilitarea și extinderea conductei de aducțiune, rețelei de distribuție și rețelei de canalizare în aglomerarea Pitești, LOT I (Pitești, Ștefănești) – CL4”.

Proiectul „Reabilitarea și extinderea conductei de aducțiune, rețelei de distribuție și rețelei de canalizare în aglomerarea Pitești, Lot 1 (Pitești, Stefănești)-CL4” a fost efectuat cu fonduri europene, așa încât pârâta, în calitate de Autoritate Contractantă și de beneficiar final al lucrărilor, individualizate inclusiv în contractul de subantrepriză, și-a desemnat ca reprezentant în relațiile cu antreprenorul general și respectiv cu subantreprenorul, pe Societatea F. S.R.L. Această din urmă societate, identificată în raporturile părților sub titulatura de „Inginer”, a înțeles să participe la confruntarea situațiilor de lucrări și să semneze rapoartele de verificare calitate/cantitate întocmite de către subantreprenor, precizând chiar care sunt lucrările executate de către reclamantă și neachitate de către pârâta pe care o reprezenta (procesul-verbal din 03.12.2015).

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În contextul menționat, recurenta-pârâtă critică atât decizia pronunțată de curtea de apel cât și sentința tribunalului, din perspectiva greșitei rețineri a calității sale procesuale pasive, precizând că rețelele cu alimentare cu apa de canalizare aparțin domeniului public al autorității publice delegatare iar nu operatorului. Consideră recurenta că lucrările pe care le-a recunoscut că există și pe care nu le-a plătit, în calitatea sa de Autoritate Contractantă, beneficiară a lucrărilor, nu justifică în dosar calitatea sa procesuală pasivă, câtă vreme are doar delegarea gestiunii lucrărilor efectuate iar nu însăși calitatea de proprietar a rețelelor și al sistemului de utilități publice.

Aceste critici care au în vedere prevederile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice și pe cele ale Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare sunt nefondate.

În mod legal a apreciat instanța de apel că Societatea C. S.R.L. datorează intimatei-subantreprenor contravaloarea lucrărilor pe care ultima le-a efectuat în considerarea Contractului din 12.09.2012, încheiat de pârâtă cu antreprenorul general, și în temeiul Contractului de subantrepriză din 30.01.2013, însușit de către recurentă. În virtutea calității sale de Autoritate Contractantă și de beneficiar final al lucrărilor, Societatea C. S.R.L. este ținută de efectele contractelor pe care le-a încheiat, în vederea „Reabilitării și extinderii conductei de aducțiune, rețelei de distribuție și rețelei de canalizare în aglomerarea Pitești, LOT 1, (Pitești, Ștefănești)”, în mod direct sau prin intermediul reprezentantului său, cum dispun art. 1124 și art. 1125 din Prevederile Generale la contractul de lucrări din 12.09.2012.

Verificând cererea de apel, se constată că recurenta-pârâtă reiterează în faza recursului criticile prin care a precizat că Autoritatea de management a comunicat că, „nu se pot face plăți directe către subcontractorul aprobat”, critici pe care instanța de apel le-a avut în vedere, în mod corect, în contextul analizării întregii situații de fapt și de drept reținută în cauză. Prin urmare, critica amintită nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin ea urmărindu-se o reapreciere a probelor administrate în dosar și o reconsiderare a raționamentului juridic ce a stat la baza hotărârii instanței de apel care a statuat asupra temeiniciei pretențiilor deduse judecății.

În ceea ce privește critica referitoare la reținerea excesivă sau nelegală a prevederilor art. 1856 din Noul C. civ. de către instanța de apel, cu motivarea că recurenta nu este beneficiar al lucrărilor executate de către intimata-reclamantă pentru că nu deține și calitatea de proprietar a rețelelor de apă potabilă și de canalizare, situație în care nici nu s-ar putea exercita împotriva sa o acțiune directă în sensul celei reglementate prin textul de lege invocat, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată.

Se observă, pe de o parte, că recurenta reia o parte din argumentele ce au stat la baza criticilor referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Societății C. S.R.L., care au fost examinate mai sus, iar, pe de altă parte, că în mod legal s-a făcut aplicarea în speță a prevederilor art. 1856 din Noul C. civ., în raport de calitatea recurentei de beneficiară a lucrărilor executate de către subantreprenor.

Acțiunea directă a lucrătorilor împotriva beneficiarului lucrărilor este reglementată de art. 1856 din Noul C. civ. iar pretențiile reclamantei-subantreprenor din cererea de chemare în judecată se sprijină pe acest text de lege.

Din perspectiva susținerilor recurentei, potrivit cărora intimata-reclamantă nu se poate îndrepta împotriva sa cu o astfel de acțiune întrucât Societatea C. S.R.L. nu deține și calitatea de proprietar al sistemului de utilități publice, se constată că ceea ce se critică nu este greșita aplicare a normei de drept material de către instanța de apel și nici reținerea mecanismului legal pe care îl generează acțiunea directă, în virtutea căruia creditorul poate cere să fie plătit în mod nemijlocit, pentru lucrările efectuate, de o altă persoană decât debitorul originar, ci numai calitatea recurentei de beneficiar al amintitelor lucrări.

În atare context, având în vedere că prin decizia atacată s-au reținut în mod legal atât relațiile preexistente dintre beneficiarul lucrării (solvens) și debitorul originar cât și aspectele legate de dreptul reclamantei la o acțiune directă, Înalta Curte apreciază ca nefondat motivul de casare invocat și întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Societatea C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 332/A-COM din 11 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.