Acordul de voinţă al părţilor cu privire la instanţa competentă să judece cererea de divorţ (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 908/2015

NCPC: art. 914 alin. (2)

Potrivit art. 914 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul, nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui astfel de acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5.

Se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 9 aprilie 2014, reclamantul V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V.N. desfacerea căsătoriei încheiate între părți, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii. Ulterior, la data de 10 iunie 2014 a fost înregistrată, la aceeași instanță, întâmpinare și cerere reconvețională formulată de pârâta V.N.

Înalta Curte constată că, așa cum au reținut ambele instanțe în conflict, nici reclamantul, nici pârâtul nu mai aveau domiciliul sau reședința în România la data introducerii acțiunii de divorț.

Se exclude însă competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria sectorului 5 București, urmare a faptului că, în sensul dispozițiilor art. 914 alin. (2) teza I C. proc. civ., părțile au convenit ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Piatra-Neamț.

Or, competența Judecătoriei sectorului 5 Bucureșți are caracter subsidiar, intervenind în materia divorțului numai în lipsa acordului părților asupra instanței competente teritorial să judece pricina.

În cauză, odată cu introducerea acțiunii de divorț, reclamantul și-a manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Piatra Neamț, în a cărei rază teritorială s-a aflat, de altfel, ultimul domiciliu comun al soților.

Pârâta la rândul său s-a manifestat similar, în sensul ca divorțul să fie soluționat de Judecătoria Piatra-Neamț, realizându-se convenția părților asupra judecătoriei din România care să soluționeze cauza.

Se observă că, prin procura din 29 aprilie 2014, emisă de Ambasada României la Londra, pârâta V.N. a mandatat un avocat care să o reprezinte cu puteri depline „(…) în cauza având ca obiect procesul de divorț de V.C., înregistrat pe rol la Judecătoria Piatra Neamț, Dosar nr. 3426/279/2014”. Totodată, prin întâmpinarea formulată prin mandatar, pârâta nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț în soluționarea acțiunii având ca obiect divorț și capete de cerere accesorii și a înregistrat propria acțiune de divorț, pe rolul aceleiași instanțe.

C. proc. civ. nu cere ca acordul de voință al părților cu privire la instanța competentă să judece cererea de divorț să fie dat expres, în cadrul aceluiași înscris, el putând rezulta și din indicarea aceleiași instanțe realizată chiar separat, dar neechivoc, de fiecare dintre părți.

În consecință, în conflictul invit între Judecătoria Piatra Neamț, inițial investitită cu soluționarea cererii de divorț și Judecătoria sectorului 5 București, urmează a decide că revine Judecătoriei Piatra Neamț competența de soluționare a cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.