Despre
- 16 decembrie 2015
- Neconstituționalitate
- Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015
| Decizia CCR | Actul normativ | Articole | Sumar |
| D.C.C. pronunțată în ședința din 16 decembrie 2015 | Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015 | Art. unic pct. 2 subpct. 4 și pct. 4 | Dispozițiile art. unic pct. 2 subpct. 4 și ale art. unic pct. 4 – referitor la art. VII din O.U.G. nr. 21/2015 – din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015 sunt neconstituționale |
Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în ședința din 16 decembrie 2015, Curtea s-a reunit pentru a soluționa, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României asupra Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Obiectul controlului de constituționalitate
Art. unic pct. 2 subpct. 4 din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015
„Președintele Comisiei Naționale are vot egal cu ceilalți membri și, prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu este asimilat calității de conducător al autorității publice”.
Art. unic pct. 4 din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015
„Se exonerează de la plata amenzilor civile stabilite în temeiul art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, respectiv, președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor”.
D.C.C. pronunțată în ședința din 16 decembrie 2015
Prin Decizia pronunțată în ședința din 16 decembrie 2015, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. unic pct. 2 subpct. 4 și ale art. unic pct. 4 – referitor la art. VII din O.U.G. nr. 21/2015 – din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 21/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România sunt neconstituționale.
Alte precizări cu privire la respectiva decizie
Referitor la dispozițiile art. unic pct. 2 subpct. 4 din lege, potrivit cărora „Președintele Comisiei Naționale are vot egal cu ceilalți membri și, prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu este asimilat calității de conducător al autorității publice”, Curtea a reținut că derogarea impusă de textul criticat are efect direct în stabilirea cadrului procesual în care instanța va putea analiza actul administrativ contestat sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, inclusiv în ceea ce privește stabilirea calității procesuale a autorității publice și procedura executării silite a unei hotărâri judecătorești definitive. Etapa judecătorească a recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei trebuie să fie o etapă efectivă care se bucură de toate garanțiile recunoscute dreptului de acces liber la justiție. De asemenea, Curtea a reținut că, prin derogarea impusă de textul criticat, legiuitorul a intrat în sfera puterii judecătorești, ceea ce încalcă principiul separației puterilor în stat. Astfel, prin implicațiile practice ale textului de lege criticat se ajunge la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 21 și art. 52 alin. (1).
În ceea ce privește dispozițiile art. unic pct. 4 – referitor la art. VII din O.U.G. nr. 21/2015, potrivit cărora „Se exonerează de la plata amenzilor civile stabilite în temeiul art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, respectiv, președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor”, Curtea a reținut că singura modalitate de punere în executare a hotărârilor judecătorești definitive prin care instanța a stabilit în sarcina autorității publice obligația de a face este cea prevăzută de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 – referitoare la posibilitatea ca, la cererea creditorului, instanța de executare să aplice conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Astfel, prin exonerarea reglementată de textul criticat este afectată singura posibilitate de a asigura punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, prin care s-a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor/Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor obligația de a face, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală și art. 6 par.(1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru a vedea respectivul comunicat de presă vizitați site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro).
