„Consider că a fi judecător înseamnă a înţelege, a interpreta şi a aplica legea într-o nouă cheie de fiecare dată”

Nicolae Cîrstea: Doamnă judecător, aveți în față concretizarea unui proiect, probabil cel mai important proiect pe care l-ați avut în ultima perioadă, este vorba despre „Carta interprofesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților români”. Ce a însemnat, cum a început, ce suport ați avut – intern, internațional – pentru finalizarea acestuia și ce perspective sunt în dezvoltarea ideilor care s-au concretizat între aceste coperte?

Rodica Aida Popa: Mulțumesc mult pentru această întrebare. Cartea interprofesională a procurorilor, judecătorilor și avocaților români a pornit din nevoia sistemului judiciar și a înțelegerii raporturilor interprofesionale între judecători, procurori și avocați, prin raportarea la realitatea actuală și la realitatea națională și europeană în același timp. Sigur, au stat la bază recomandările care sunt cuprinse în avizele Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, dar, în același timp, și nevoia de dialog interprofesional ca urmare a noilor coduri din sistemul judiciar român, care presupun o nouă paradigmă de înțelegere și de interpretare a dispozițiilor legale, a legislației secundare și nevoia de unitate în bune practici.

Unitatea de bune practici este dată și dintr-un document programatic care înseamnă o reafirmare a principiilor generale care sunt la nivelul corpurilor profesionale: independență, responsabilitate, respect mutual, imparțialitate, și aceste principii, în funcție de specificul profesiei respective, am înțeles să le pun în această cartă interprofesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților români. Deci, dintr-o nevoie a realității sistemului judiciar și a modului de reorganizare mai eficientă a activității sistemului. Pe de altă parte, această cartă a avut menirea de a deschide și o arie comunicațională interprofesională reală și consider eu că în continuare va reprezenta un suport nu numai pentru sistemul judiciar român, ci și pentru alte sisteme europene. A fost acceptată foarte bine la cea de-a 16-a Reuniune Plenară a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, unde am oferit-o reprezentanților a 41 de state, câte au fost prezente, a observatorilor din Canada, Japonia și a reprezentanților CCBE, a Barourilor Europene, a Rețelei Europene de formare Judiciară (EJTN-ului), Direcției Afacerilor Judiciare din cadrul Consiliului Europei și a altor reprezentanți ai autorităților britanice, întrucât reuniunea plenară a avut loc la Londra, în contextul sărbătorii Magnei Carta – un alt document programatic –, la 800 de ani de la adoptarea primului cod de norme constituționale britanic. Carta interprofesională a venit în acest context într-o altă cheie care are loc la acest moment în Europa, cheia dialogului judiciar european. Carta interprofesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților români este prima și singura cartă interprofesională în cheia dialogului judiciar european. Deci, putem să spunem la acest moment că suntem inițiatorii unui drum extrem de important pentru sistemele judiciare din Europa. Suportul a fost din partea autorităților române, în sensul înțelegerii consecințelor unui astfel de document. Eu m-am adresat în linie firească Consiliului Superior al Magistraturii, Uniunii Naționale a Barourilor din România, care au analizat textul pe care eu l-am propus în analiza structurilor interne. A fost fundamentat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin nota direcției de legislație, supus adoptării Comisiei 3 și plenului Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, a fost supus discuțiilor Comisiei permanente a Uniunii Naționale a Barourilor din România și a fost adoptat și de acest for, deci a fost realmente supus analizei și mă bucur foarte mult că au fost doar câteva aspecte minore care au suportat modificări, ceea ce înseamnă că a fost un document supus unei evaluări reale, efective și care a fost semnat într-un mod solemn la Conferința internațională din 23 septembrie, ce a avut loc la București.

Ca urmare a acestei acceptări, a fost, sigur, publicat și mă bucur foarte mult că a existat un real suport din partea Editurii Universul Juridic, de a publica această Cartă care acum, la acest moment, se află pe masa judecătorilor și procurorilor.

Nicolae Cîrstea: Din câte știu, doamnă judecător, totuși acest document nu este rezultatul unei munci de la birou, ci este rezultatul unor întâlniri în teritoriu cu colegii dvs. judecători, procurori și avocați, care s-au făcut la nivelul întregii țări. Pe parcursul, cred că, a mai bine de un an au fost aceste întâlniri.

Rodica Aida Popa: Este adevărat. Această Cartă interprofesională vine ca o cheie comună a discuțiilor care au avut loc în baza proiectului inițiat de mine, în calitate de reprezentantă a României la Consiliul Consultativ cu Uniunea Națională a Barourilor din România, cu Consiliul Superior al Magistraturii din România și cu institutele specializate: Institutul Național al Magistraturii, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Pot să spun că am avut acceptul, în primul rând, și pe această cale din nou mulțumesc, președintelui Uniunii Naționale a Barourilor din România, domnului avocat Gheorghe Florea și, de asemenea, mulțumesc membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din secția de judecători, care au fost de acord să inițiem un proiect pentru prima dată, interprofesional, între judecători și avocați români, pe parcursul a opt conferințe care au avut loc în orașe, nu numai centre ale profesiilor, ci și centre multiculturale, pentru că am dorit ca acest proiect să fie nu numai o acumulare de energii interprofesionale, dar și multiculturale. În dialogurile purtate în conferințele specifice interprofesionale în baza noilor instituții ale Codului penal și ale Codului de procedură penală am abordat foarte multe aspecte de etică, de deontologie, de comunicare interprofesională care asigură într-adevăr suportul unui act de judecată de calitate în favoarea justițiarului, în condițiile noilor realități, și evident că această Cartă a venit, firesc, ca urmare a dialogurilor purtate direct cu judecători, procurori și cu avocați. Sperăm ca această dezvoltare a dialogului interprofesional să fie într-o pregnanță mai mare, într-o prezență mai mare și a procurorilor. Am invitat procurorii să participe și în anul care urmează, 2016, în cadrul acestui dialog interprofesional, pentru că ei îmbogățesc realmente experiența judecătorilor și avocaților prin competența și profesionalismul specifice activității pe care o desfășoară.

Nicolae Cîrstea: Practic, aceasta era următoarea întrebare. Ce perspective de dezvoltare a acestui proiect sunt, ce aveți în intenție pentru a concretiza, pentru a dezvolta ideile pe care această cartă le prevede?

Rodica Aida Popa: Sigur că acest dialog interprofesional înțeleg să-l duc mai departe, împreună cu Institutul Național al Magistraturii, în cadrul conferinței care s-a aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii, de a iniția, în măsura în care Consiliul Științific este de acord, o conferință interprofesională cu judecătorii, procurorii și avocații români, dar asta nu mă împiedică să nu discutăm și cu alte uniuni, în special cu Uniunea Națională a Juriștilor din România, în ideea de a crea un proiect interprofesional comun, unde și procurorii, avocații, judecătorii, dar și alte profesii să acceadă la un proiect comun de dezbatere, de discuție, de reflecție, pentru a da eficiență dialogului judiciar într-un mod real și efectiv.

Nicolae Cîrstea: Practic, poziția dvs., de judecător la Înalta Curte, mă determină să trecem și într-o altă latură a întâlnirii noastre și aș vrea să vă întreb cum percepeți dvs., din perspectiva forului cel mai înalt al sistemului judiciar românesc, implementarea noilor coduri. S-au așezat acestea în sistemul judiciar, au fost absorbite? Cum vedeți aceste modificări legislative extrem de importante și, cred, fără precedent, care au avut loc în ultimii 4-5 ani?

Rodica Aida Popa: Ca un început, evident ne-am confruntat toți, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu o experiență nouă. Deci, punerea în aplicare a celor patru coduri, e adevărat, etapizată 2010-2014, a reprezentat pentru noi inclusiv o adaptare la noile condiții, la noile instituții, la noile mecanisme, Înalta Curte de Casație și Justiție creând, practic, pe mecanismul de unificare a jurisprudenței, noutate instituțională și, în același timp, de înțelegere, de conștientizare și de aplicare a noilor condiții ale celor două instituții, recurs în interesul legii și, respectiv, sesizarea Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri de dezlegare a chestiunilor de drept. Este încă o perioadă de reflecție, de punere în aplicare a instituțiilor respective, de unificare a modurilor de interpretare a legii. Cred că este prematur să dau acum un verdict, cât de bine funcționează noile instituții. Ceea ce pot să spun este că activitatea se desfășoară în conformitate cu legea și cu regulamentul de organizare și funcționare și cu regulile de practici instituite la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ceea ce însă afirm este motivația judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție de a interpreta legea, de a veni ca suport de unificare jurisprudențială pentru instanțele din România într-un mod rapid și eficient, și profesionist. Sigur că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât în recursul în interesul legii, cât și în hotărârile prealabile, trebuie să fie acceptate de către sistemul judiciar pentru că ele sunt la acest moment cheia înțelegerii și interpretării dispozițiilor legale care, sigur, se schimbă cu rapiditate destul de mare. Multe dispoziții, cel puțin ale Codului de procedură penală, sunt supuse examenului de constituționalitate de către Curtea Constituțională. Au fost pronunțate mai multe decizii de neconstituționalitate, pe care, sigur, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și sistemul judiciar de altfel, le aplică, potrivit normelor profesionale, deontologice care îi țin. Ceea ce pot să vă spun e că încă suntem într-o perioadă în care noi reflectăm la modul de interpretare al dispozițiilor legale și, pe măsură ce realitatea curge și dispoziția legală se va stabiliza, sunt convinsă că procesul acesta de uniformitate va dobândi din ce în ce mai multă substanță.

Nicolae Cîrstea: Din activitatea mea, zona editorială, am resimțit din partea practicienilor, fie ei magistrați, fie avocați, o nemulțumire cu privire la lipsa de soluții pe care o primesc din partea doctrinarilor/a doctrinei de specialitate, o depărtare între ce se întâmplă în zona academică/universitară și necesitățile efective cu care se confruntă în practică. V-ați gândit cumva să fie absorbită în interiorul acestui dialog și zona educațională/universitară? Sistemul educațional reprezintă practic viitorii colegi, cu care veți intra în instanță peste câțiva ani.

Rodica Aida Popa: Da, este esențial. M-am gândit la acest lucru și sunt convinsă că împreună cu mediul universitar vom asigura ceea ce se numește un suport educațional profund și adaptat noilor realități, corpurilor profesionale a judecătorilor, procurorilor și avocaților români. În acest dialog interprofesional, profesorul din mediul universitar, fie învățământ public, fie privat, este esențial în reorientarea cheii de înțelegere, interpretării și aplicării legii și deontologiei profesionale. Cu atât mai mult cu cât profesorii din mediul universitar sunt și profesioniști, sunt și practicieni ai dreptului, fie că sunt judecători, fie că sunt procurori, fie că sunt avocați. Deci, există o îmbinare fericită în învățământul public și privat al unora dintre cadrele universitare, pentru că sunt în același timp și teoreticieni și practicieni și, practic, formatori de opinie ai corpurilor profesionale. Important este să aducem în forma de așteptare pentru justițiabili corpurile profesiilor la un înalt nivel de competență și de înțelegere a normelor deontologice în soluționarea acestor raporturi conflictuale ale justițiabililor. Și acest lucru se poate realiza prin bunele practici, prin modurile prin care mediul universitar înțelege să interfereze în dialogul interprofesional real și efectiv cu corpurile profesionale. Avem lege imperfectă, dar este perfectibilă. Apar modificări succesive și există instabilitate. Instabilitate în cum înțelegem. Este nevoie de dialog la aceste momente, dar fără a face separatisme – profesori, împreună cu judecători, cu procurori, cu experți, ar trebui să comunice cu toții. Modalitățile sunt diverse și sunt convinsă că, pe baza meselor rotunde, dialogurilor, conferințelor, seminariilor și, mai mult, a oricărei tip de solicitare comunicațională, mediul universitar poate să asigure suportul necesar pentru îmbunătățirea competențelor profesionale ale judecătorilor, procurorilor, avocaților români, consilierilor juridici, notarilor, mediatorilor.

Nicolae Cîrstea: Cum credeți că se poate realiza această îmbinare în prezent, după ce sistemul are o istorie de zeci de ani în spate?

Rodica Aida Popa: Avem 25 de ani în trecut: sunt suficienți. Suntem destul de maturi. Tineretul trebuie canalizat, îndrumat în lucrul acesta. Metoda holistică este esențială pentru că lumea s-a schimbat, realitatea s-a schimbat. Noi nu mai putem lucra în paradigma veche. Paradigma veche la toate facultățile este de a merge la cursuri. Dar cursurile trebuie să fie ele însele dezbateri. Alternanța între dialogul profesorului, dezbatere și un lucru practic făcut de studenți ridică nivelul cunoașterii și modul de aplicare. Deja facultățile și sistemele judiciare au evoluat foarte mult la nivel european. România este ea însăși într-un proces de modificare, de schimbare, de căutare.

Nicolae Cîrstea: Media românească, și în special un post de televiziune, este vorba de PRO TV, a adus în ultima perioadă în atenția opiniei publice românești sistemul judiciar din Suedia. Au apărut diverse perspective ale acestuia și din alte țări nordice. Se vorbea acolo despre un judecător plecat din România acum aproximativ 20 de ani, care spunea că nu se consideră nicidecum pus pe un piedestal în această calitate de magistrat, ci, dimpotrivă, la nivelul opiniei publice, atâta timp cât îți faci treaba, ești foarte bine privit, nu ți se cere nimic altceva, nu te simți important făcându-ți activitatea pe care ai ales-o și căreia te dedici. Cum vi se pare acest sistem judiciar din țările nordice, mai ales că în ultima perioadă s-a vehiculat inclusiv reducerea programului de lucru în aceste țări, pentru a da posibilitatea persoanei să-și aleagă un mod de a-și organiza la liberă alegere timpul rămas la dispoziție, timpul alocat studiului etc.?

Rodica Aida Popa: Da, sigur, sunt modele prezentate în drept pentru a vedea care sunt cele mai bune modalități de punere în practică a dispozițiilor legale din perspectivă instituțională, din perspectivă a conduitei pe care fiecare individ al societății o are față de lege. Pentru informare, comunicare sunt esențiale astfel de modalități de cunoaștere a altor sisteme judiciare. Acum, sistemul judiciar român e nevoie să aibă deschidere față de astfel de modele, pe care trebuie să le înțeleagă în cheia pattern-ului națiunii române, a modului de interpretare și aplicare a cheii naționale, a dialogului interprofesional și a modului de înțelegere, de interpretare și de punere în aplicare a dispozițiilor legale. Asta nu înseamnă că nu pot fi împrumutate modalități de abordare a unor activități sau subactivități judiciare în pregătirea unui dosar, în modul de organizare a activității pentru buna desfășurare a activității judiciare, împrumutând modalități de lucru. Sigur, este esențial a ne crea propriile noastre modalități de bune practici interprofesionale și de a ne face înțeleși comunicațional real și efectiv, pentru a pune în aplicare noile instituții ale codurilor și nu numai ale codurilor, ci și ale celorlalte dispoziții legale care sunt semnificative pentru reglarea raporturilor sociale. Este de foarte bun augur că informația circulă din spațiul acesta european și internațional, pentru că noi, în România, nu suntem singuri, suntem în această interconectivitate globală și este întotdeauna de înțeles cum trebuie să lucrăm pentru justițiabili, pentru om, este evident, pentru că toată societatea europeană este centrată pe conceptul legal și social al drepturilor omului. Însă acest concept complex trebuie să îl vedem nu numai din perspectiva drepturilor, spun eu, dar și din perspectiva obligațiilor pe care le avem ca oameni în interpretarea legii, în aplicarea legii, în suportul pe care îl avem față de celălalt de lângă noi, celălalt om, care, sigur, își desfășoară activitatea în domeniul său. Trebuie să venim într-un suport educațional pentru întreaga societate, pentru a înțelege raporturile juridice, mecanismul funcționării, interpretării și aplicării. Eu văd că cheia unui sistem judiciar nu este numai aceea de a interpreta și aplica legea strictă, ci și formarea de opinie asupra modului de funcționare a raporturilor juridice în societate. Pentru că toată viața este legată și de raporturile juridice, nu numai de raporturi economice, numai de raporturi sociale, numai de raporturi educaționale, dar intrinsec, în activitatea individuală a unui om, intră și un raport juridic de respectare a normei legii, a eticii, a moralei, a religiei, a culturii în sensul cel mai larg.

Nicolae Cîrstea: Trag o concluzie din discuția noastră de până acum, afirmând că, din ceea ce constat, dvs. nu sunteți adeptul importării mot-a-mot a unor modele. Precizați destul de clar importanța specificului nostru național, a lucrurilor care s-au dezvoltat până acum. Nu neapărat un model de succes într-o anumită societate poate să fie un model de succes și în România, nu neapărat lucrurile dezvoltate până acum în sistemul judiciar românesc trebuie schimbate. Așa cum este și această Cartă, iată, există modele de succes care pot să fie exportate din România. Aș vrea să vă întreb, doamnă judecător, cum vedeți dvs. această tranziție din sistemul universitar către sistemul judiciar, care se face în special în zona magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii, în zona celorlalte profesii, prin institutele pe care și le-au dezvoltat, cât de importantă este această pregătire? Unde constatați dvs., ca magistrat, că ar putea să fie anumite îmbunătățiri, nu știu, poate prin dezvoltarea zonei practice a acestei pregătiri? Cum sunt absorbiți în sistem noii colegi care termină aceste noi forme de pregătire care au intervenit în ultimi 10-15 ani, forme de pregătire care nu au existat înainte?

Rodica Aida Popa: Eu consider că viitorul este deja foarte ofertant pentru toată lumea în procesul educațional. Aș spune că este important la acest moment ca mediul universitar să accentueze latura practică a instituțiilor teoretice care sunt învățate în sistemul de învățământ, deci să fie mai mult accentuată latura practică a spețelor, a actelor procedurale, a tehnicilor specifice unui proces, fie penal, fie civil, a modului de a interrelaționa, în modul de predare cu practicieni la nivelul mediului universitar, pentru că, într-o astfel de abordare, și ulterior orientarea profesională a studenților este mai bine făcută, iar institutele de specialitate, Institutul Național al Magistraturii, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, Institutul Notarial Român, de asemenea, și formele mediatorilor vor putea avea de abordat lucruri mai de detaliu din perspectiva laturii specializate a modului de abordare, a interprofesionalității din altă perspectivă, atâta timp cât mediul universitar este deja orientat pe aspectul laturii practice generale. Deci, ideea care cred că trebuie să domine în sistemul de învățământ juridic public și privat este de a-și modifica curricula universitară în așa fel încât latura practică să fie intrinsecă, vizibil și real, în modul de pregătire al studenților. De asemenea, din punct de vedere al metodelor didactice, sistemul de învățământ trebuie să fie deschis unor cursuri chiar online, în mediul digital, pentru a putea avea un alt tip de abordare a instituțiilor pe care le au de învățat studenții. Și în paralel, evident, dezvoltată foarte mult aria de logică, de dezvoltare comportamentală, pentru că dreptul este un drept social, deci este o știință socială. Este firesc ca din facultate studenții să fie obișnuiți a lucra cu oamenii, a intra în activități creative și de voluntariat, în așa fel încât, în momentul în care intră în formele specializate ale instituțiilor de forare post-universitară de specialitate, acolo să fie dezvoltate alte abilități, mult mai de detaliu și de cooperare profesională, ceea ce reorientează un pic sistemul de învățământ. Este necesar acest lucru.

Nicolae Cîrstea: Pentru că ne-am dus puțin spre zona viitorilor colegi, a celor care își doresc să acceadă în magistratură, dar și către alte profesii, aș vrea să vă întreb ce înseamnă pentru doamna judecător Rodica Aida Popa profesia de judecător? Ce înseamnă să fiți judecător?

Rodica Aida Popa: Este o întrebare, la ora actuală, dificilă. Pentru că de fiecare dată consider că a fi judecător înseamnă a înțelege, a interpreta și a aplica legea într-o nouă cheie de fiecare dată. Pentru că legea nu o interpretez pentru mine, ci o interpretez pentru destinatarii ei. Îmi conferă nevoia de a învăța, de a deschide aria cunoașterii permanent, personale, interprofesionale, de asemenea, de a deschide cheia unor bune practici cu celelalte profesii și de a forma, în același timp, pe cei de lângă mine, acceptând, bineînțeles, și să fie deschiși unui proces de formare, astfel încât schimbul de cunoaștere să fie benefic și pentru mine și pentru ceilalți. Judecătorul este o funcție foarte complexă socială, semnificativă, căreia de fiecare dată îi dai conținut prin modul în care înțelegi esența actului de judecată, aceea că educația și aplicarea legii sunt două coordonate care trebuie să respire într-un singur corp, acela al interpretării și aplicării prevederilor legale.

Nicolae Cîrstea: Aș vrea să vă pun următoare întrebare, din următoarea perspectivă: am constatat în discuțiile noastre că aveți o preocupare pentru pregătirea dvs. ca om, pentru o dezvoltare nu numai profesională, dar și umană, cercetând, aprofundând, studiind. Este o necesitate în acest moment acest studiu permanent, dată fiind dinamica vieții noastre sociale, schimbările care sunt atât de rapide? Este o obligație, este o necesitate individuală, ar trebui să fie poate una la nivelul întregii societăți românești, nu numai la nivelul sistemului judiciar?

Rodica Aida Popa: Este o necesitate asumată și înțeleasă de fiecare individ, nu numai de cei din sistemul judiciar, cât alocă fiecare în procesul lui de învățare. Specializarea profesională ține, desigur, o dată de dorința aceasta și de pasiunea și de vocația pe care ți-o conferă profesia și deschiderea dialogului, dar sunt convinsă că societatea are nevoie de o nouă realocare a procesului educațional, universitar, zic „universitar”, dar sigur necesar de la nivelul primar, gimnazial, liceal, colegial, în cadrul colegiilor, evident de învățământ universitar și profesional, în permanență. Vorbim în permanență de un proces educațional dat de realitate, dat chiar de evoluția noastră în timp și în modul în care ne pregătim. Realitatea românească, da, impune, dacă vreți, o recomandare de a te updata, de a te pregăti permanent. Sigur, ea se transformă în obligație, nu neapărat legală, ci morală, deontologică, a fiecărui om, și mai ales a celor care lucrează în domeniul interpretării și aplicării dispozițiilor legii. Este o obligație în măsura în care înțelege că aceasta este o obligație. Este un mod de viață pentru cel care înțelege că a învăța permanent este esența existenței noastre dincolo de profesie.

Nicolae Cîrstea: Observ că puneți în mijlocul activității dvs., a preocupărilor dvs., omul. Plecați de la om și vă întoarceți la om.

Rodica Aida Popa: Mă întorc la specificul omului prin Creația pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o pe Pământ. Noi ne preocupăm de cunoașterea existențială a omului. Ne face să înțelegem toate mecanismele de raportare la realitate, la realitatea naturală, dar și la realitatea socială. Realitatea socială, societatea în care noi trăim ne conferă toate resursele necesare unei dezvoltări și unei înțelegeri a sensului existenței noastre, a sensului activității pe care o avem. Spunem că noi desfășurăm o activitate socială și sistemul judiciar are această funcție de vindecare socială, o sancționare înspre binele societății, deci sancțiunile sunt și exemplu pentru ceilalți ca să se abțină. Deci, are caracter preventiv. Caracterul preventiv nu constă numai în duritate, ci constă și în educație. Educația trebuie să vină automat. Legea o înțelege fiecare prin prisma universalității sale de condiții de educație, de cultură, de tradiție. Noi înșine, fiind părți ale Universului atât de bine dezvoltat, vom înțelege cum să soluționăm o situație care a apărut, o disfuncție în raporturile a două persoane cu societatea.

Nicolae Cîrstea: Universuljuridic.ro va dezvolta un proiect numit Seniorii profesiilor juridice românești/Seniorii Dreptului, din considerente care țin de a evidenția idei, de a evidenția modele, a aduce în lumina și în atenția sistemului juridic oamenii și ideile lor, oameni care au contribuit la dezvoltarea acestui sistem. Din această perspectivă, aș vrea să vă întreb dacă dvs., profesional și uman, aveți modele și dacă ne puteți devoala, din această perspectivă, un model sau mai multe pe care le aveți în viața dvs. personală și profesională.

Rodica Aida Popa: Mă bucur foarte mult că există această inițiativă a dvs. de a aloca un rol important seniorilor din sistemul judiciar, pentru că persoanele care au un nivel de experiență și de competențe profesionale în domeniu reprezintă întotdeauna lumini pentru cei care vin în profesie și pentru cei care își desfășoară activitatea în profesie. Ei nu sunt așa cum unii tineri ar putea să aibă o părere, că sunt lumini mai puțin importante, dimpotrivă, sunt luminile care asigură experiența, care asigură acumularea și dau un caracter formativ foarte important științei dreptului, umanității dreptului și, nu în ultimul rând, culturii juridice, atât de importantă în societatea noastră. Sigur, modele pentru mine au reprezentat corifeii tradiției românești în materie penală: Vintilă Dongoroz, care a reprezentat un creator de școală la momentul respectiv; după aceea, sigur, au fost profesorii pe care eu i-am avut în cadrul facultății, prof. Constantin Bulai, în materia dreptului penal, un foarte bun coordonator de școală penală, de asemenea, dl prof. Ion Neagu, în materia dreptului procesual penal, de asemenea, dl prof. Nicolae Volonciu, care aș putea spune că – dincolo de cunoștințele profesionale cu totul aparte – reprezintă o instituție culturală semnificativă, reprezintă, iarăși, o personalitate extrem de diversă, multiculturală, a unei epoci care ne marchează în realitatea noastră, în existența noastră, deci, iată, sunt în egală măsură cei care publică, care sunt editori ai unor reviste cu totul deosebite – revista Dreptul are o tradiție foarte mare în peisajul editorial și publicistic de specialitate –, prof. Ovidiu Predescu, directorul publicațiilor Dreptul, iarăși, este o constantă în ceea ce se numește „profesionalizarea specializată a doctrinei dreptului”. Sunt platformele online care generează noile comunități de interpretare și aplicare ale dreptului și aici se remarcă platforma online a Universului Juridic; în egală măsură, și platforma juridice.ro. Sunt două platforme extrem de importante, dublate și de platforma juri.ro, mai recentă, care, de asemenea, publică jurisprudență. Deci, iată trei! Aș spune trei platforme care sunt ofertante pentru deschiderea a ceea ce se numește „digitalizarea mediului profesional juridic”, care este cheia viitorului. Deci, de la tradiție la prezent sunt modele care se remarcă și se formează și sunt convinsă că sunt observate de către corpurile profesionale.

Nicolae Cîrstea: Doamna judecător, vă mulțumesc pentru această discuție și vă doresc să aveți energie să puneți în aplicare toate lucrurile pe care vi le doriți, să le continuați pe cele pe care le-ați făcut până acum și să reprezentați, iată, dintr-un anumit punct de vedere, și dvs. un model pentru cei mai tineri, de ce nu, la care să se raporteze în activitatea lor și în alegerile lor viitoare.

Rodica Aida Popa: Vă mulțumesc pentru aprecieri, mă străduiesc să expun ceea ce învăț și ceea ce observ de la colegii din corpurile profesionale. De asemenea, vreau să doresc succes Universului Juridic în demersul său de cunoaștere și de susținere într-un mod fericit atât a corifeilor dreptului românesc, dar și deschiderii pentru tinerii juriști și tinerii profesioniști și pentru aspectul atât de divers al modalității de comunicare online.