Unele reflecții cu privire la cyberwarfare sau războiul cibernetic: aspecte legislative

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

4. Specificul mediului virtual ca teatru al războiului cibernetic

Spațiul cibernetic poate fi definit ca un domeniu global și dinamic caracterizat prin utilizarea combinată a electronilor și a spectrului electromagnetic cu scopul creării, stocării, modificării sau distrugerii informației.

În timp ce mediul virtual este locul unde se desfășoară operațiile cibernetice, puterea cibernetică este suma efectelor strategice generate de operațiunile cibernetice în și din spațiul virtual. Trăsătura principală a forței cibernetice este capacitatea de a manipula sau de a avea acces la infrastructurile cibernetice ale țintei prin două metode: exploatare și atac^[8], rezultatul folosirii celor două metode împotriva unui rival este războiul cibernetic.

În opinia mea, analizând spațiul cibernetic din punct de vedere militar, putem identifica următoarele caracteristici importante pentru planificarea și desfășurarea războiului cibernetic:

1) Contextul geografic în operațiunile cibernetice: rețelele informaționale au dobândit un caracter omniprezent, devenind accesibile oricărui utilizator, însă, segmentele naționale practic nu au filtre pentru selectarea accesului utilizatorilor sau transmiterii informației. Acest aspect limitează semnificativ responsabilitatea statului sau armatei pentru apărarea segmentului național, facilitând posibilitatea unei intruziuni.

Legislația conflictelor armate, împreună cu alte domenii ale dreptului internațional, detaliază spațiul geografic în care se pot desfășura operațiile militare, inclusiv cele cibernetice. Aspectele legale relevante tratează locul din care sunt lansate operațiile, locația oricăror altor instrumente necesare operațiilor și zona în care sunt amplasate infrastructurile cibernetice vizate, însă în contextul războiului cibernetic, restricțiile bazate pe limitări geografice sunt extrem de dificil de aplicat^[9].

2) Complexitatea structurii: rețelele s-au dezvoltat în mod haotic din mulțimea elementelor de structură diferită, cele din urmă fiind în continuă schimbare: componentele învechite sunt înlocuite cu altele noi, o parte din ele au caracter temporar. Nu există planul general al rețelelor, iar din aceste considerente, planificarea acțiunilor militare cibernetice și controlul segmentului național întâmpină dificultăți.

3) Dinamica schimbării: mediul internațional continuă să parcurgă o serie de transformări, a căror structură devine mai complex, ceea ce are un impact negativ asupra securității informaționale . În ziua de astăzi, în majoritatea familiilor, fiecare membru are în medie câte două dispozitive (telefoane mobile, tablete, laptopuri), tabloul creat complică desfășurarea acțiunilor militare virtuale^[10].

4) Lipsa necesității prezenței fizice: sistemele informaționale oferă posibilitatea de a influența obiectivele oriunde și oricând, iar detectarea autorului actului de agresiune virtuală devine dificilă, iar uneori practic imposibilă.

5) Costurile relativ mici: orice echipament informatic sau de telecomunicații poate deveni armament în războiul virtual, deci, înzestrarea nu presupune costuri exagerate.

6) Impactul potențial distructiv: operațiile cibernetice au potențial agravant în cazul diversiunilor rețelelor informaționale utilizate în sistemele vitale pentru societate, precum energetice, de purificare și transport al apei potabile, de păstrare a rezervelor statale de hrană în condiții specifice, de navigație și de transport sau a serviciilor de intervenție (pompieri, salvatori, medici).

7) Scopul general al operațiilor cibernetice: este obținerea supremației informaționale. Caracterul informațional al războiului cibernetic în spațiul virtual este exprimat prin lupta pentru libertatea de a culege, analiza și folosi informația.

5. Războiul cibernetic în legislația organizațiilor internaționale la care România este parte

Dificultatea asigurării securității cibernetice a devenit prioritatea secolului nostru pentru organizațiile internaționale, astfel voi analiza în continuare, din perspectiva securității cibernetice împotriva războiului cibernetic, politicile principalelor organizații internaționale la care România este parte.

1. Uniunea Europeană (UE) reprezintă prima organizație internațională ce este un parteneriat politico-economic între țările europene care își desfășoară activitatea prin intermediul mai multor instituții supranaționale independente. La nivelul Uniunii, Strategia pentru securitate cibernetică și Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația reprezintă principalele documente în domeniul cyber^[11].

Prin instituirea unor norme de definire a infracțiunilor și sancțiunilor legate de atacurile împotriva sistemelor informatice se urmărește armonizarea legislației statelor membre în materie de drept penal, astfel încât să se perfecționeze colaborarea dintre autoritățile cu atribuții în aplicarea legii din statele membre și organismele specializate și agențiile UE: Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor– ENISA, Centrul European de Răspuns la Incidente Cibernetice– CERT-EU, Centrul European pentru Combaterea Criminalității Informatice– EC3 din cadrul Europol^[12].

Criminalitatea informatică face parte din ciclul de politici ale Uniunii Europene de combatere a criminalității internaționale organizate și grave, iar pentru perioada 2012-2014 România a jucat rolul de „driver” pe prioritatea criminalitate informatică.

Consiliul Europei a adoptat în contextual infracționalității informatice Convenția Consiliului Europei privind infracționalitatea informatică, care este primul tratat internațional care încearcă să armonizeze legile din fiecare țară, cu privire la ceea ce constituie activitatea infracțională în domeniul cibernetic^[13].

2. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este a doua organizație internațională la care România este parte, ea fiind o alianță politico-militară, constituind un sistem de apărare colectivă și de management al crizelor pentru membrii săi ce și-a început programul de apărare cibernetică în 2002 după incidentele de la sfârșitul anilor ’90 legate de operațiunile din Balcani.

În timp, NATO a adoptat și consolidat Politica extinsă privind apărarea cibernetică și Planul de acțiune asociat acesteia, astfel încât Alianța să poată ține pasul cu provocările cibernetice aflate în permanentă schimbare și adaptare, precum și pentru a dezvolta o apărare cibernetică. Autoritățile Militare NATO poartă responsabilitățile de funcționare a capabilităților de apărare cibernetică ale NATO.

Trebuie să subliniez faptul că nu vom găsi mențiuni exprese referitoare la războiul cibernetic sau la modul de executare a acestuia nici în Convențiile de la Geneva și nici în Protocoalele adiționale, însă principiile din aceste acorduri internaționale care tratează metodele de război nu se limitează doar la situațiile care existau la momentul adoptării lor.

Dreptul internațional umanitar (DIU) a anticipat progresele tehnologice și dezvoltarea unor noi mijloace și metode de ducere a războaielor, existând în acest sens clauza Martens, care reflectă dreptul internațional cutumiar și intră în acțiune ca o asigurare că astfel de operații nu se desfășoară într-un vid legislativ^[14].

De cele mai multe ori, aplicarea cadrului normativ al conflictelor armate în executarea războiului cibernetic este problematică, deoarece este extrem de dificil să se identifice atacatorul, obiectivul, efectele, însă în măsura în care operațiile cibernetice sunt desfășurate în cadrul unui conflict armat se aplică clauza Martens, menționată anterior.

6. Concluzii

Ultimele decenii au transformat domeniul cibernetic în cel mai influent factor asupra societății contemporane dependentă de tehnologie. Caracteristicile fundamentale ale războiului cibernetic: silențiozitatea și anonimitatea, propulsează gestionarea spațiului cibernetic în topul priorităților statelor.

Era Internetului a facilitat lansarea atacuri cibernetice de oriunde în lume, o analiză profundă a principalelor războaie cibernetice asupra agențiilor guvernamentale, companiilor din sectorul de apărare sau a infracțiunilor economice cu pierderi de mai mult de un milion de dolari evidențiază amploarea acestui fenomen.

După parcurgerea literaturii de specialitate în domeniul de referință pot afirma că problematica asigurării securității cibernetice împotriva războiului cibernetic a devenit prioritară pentru toți actorii implicați, inclusiv pentru organizațiile internaționale.

Pot afirma că ceea ce este esențialmente necesar pentru prevenirea acestui tip de război, este creșterea securitatea în spațiului cibernetic național și internațional, ce poate include solicitarea ca toate programele achiziționate pentru agențiile naționale, cât și internaționale să fie certificate în cadrul unui program de testare, precum și formarea profesională a cadrelor, optimizarea legislației, deoarece acțiunile de război cibernetic tind să joace un rol de amploare în confruntările moderne.

---

Bibliografie

A. Articole și studii de specialitate

1. Benedictos I., Dimensiunea cibernetică a conflictelor militare contemporane, în Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, vol. 2, nr. 3, 2015.

2. Cernat R., Războiul cibernetic și terorismul cibernetic-trăsături și răspunsuri la aceste amenințări,în Revista „Gândirea militară românească”, nr. 3, 2020.

3. Timiș B.-F., Mediul virtual și legislația de drepy internațional a conflictelorarmate-JUS IN BELLO, Colocviu strategic 1:1-7, Supliment al revistei „Impact strategic ”, nr. 1 (160), 2019.

4. Timiș B.-F., Războiul cibernetic. Delimitări conceptuale, în „INFOSFERA – Revista de studii de securitate si Informații pentru Apărare”, nr. 1. 2017.

5. Timiș B.-F., „Războiul cibernetic în politica principalelor organizații internaționale la care România este parte”, în INFOSFERA – Revista de studii de securitate si Informații pentru Apărare 4:54-64.

6. Zavalski I., Războiul cibernetic: forțe și procedee necesare pentru acțiunile militare de tip nou, în Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2017.

B. Surse internet

1. Manea V., Războiul informational și spațiul cibernetic, https://poseidon01.ssrn.com/delivery.php?ID=114069009009103119029016097082000106004049020088012091073071097111009121067009104024018110017063062049097118001104027123123013008043088026052069107127090093001119105027052007110064121004007117001088091015068099091083101091109090029101126096003091028067&EXT=pdf&INDEX=TRUE.

2. Timiș B.-F., Mediul virtual și legislația de drept internațional a conflictelor armate – JUS IN BELLO, https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=774198.

3. https://en.wikipedia.org/wiki/Cyberwarfare#Cyberwarfare_vs._cyber_war.

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Cyberwarfare#Motivations.