Unele considerații teoretice și practice cu privire la contestația la executare în procedura penală din România

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dacă actele de executare privesc persoana prevăzută în hotărârea de condamnare, dar din greșeală executarea este îndreptată împotriva altei persoane, contestația la executare va fi admisă, iar executarea față de această persoană va înceta.

Prin contestația la executare se poate stabili doar identitatea persoanei; nu se va analiza dacă este sau nu vinovată.

Totodată, prin contestația la executare nu se poate viza analiza încadrării juridice a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, înlăturarea unui spor de pedeapsă ori a stării de recidivă, deoarece nu sunt expres prevăzute de Codul de procedură penală drept motive de contestație, dar și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare de atac și aspecte vizând executarea hotărârilor penale^[11].

Starea de recidivă nu constituie împrejurare intervenită în timpul executării pedepsei, aceasta fiind cunoscută la judecarea cauzei, iar reținerea ei de către instanțe are autoritate de lucru judecat care nu poate fi îndepărtată pe calea contestației la executare^[12].

Contestația la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) C. pr. pen. – când există vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare

Ipotezele vizate de acest caz de contestație la executare sunt diferite de cele care pot fi soluționate prin procedura îndreptării erorilor materiale sau a înlăturării unor omisiuni vădite.

Potrivit art. 278 C. pr. pen.: „(1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. (2) În vederea îndreptării erorii, părțile pot fi chemate spre a da lămuriri. (3) Despre îndreptarea efectuată organul judiciar întocmește, după caz, un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se mențiune și la sfârșitul actului corectat”.

Conform art. 279 C. pr. pen.: „Dispozițiile art. 278 se aplică și în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii”.

Acest motiv poate fi invocat atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei, de exemplu pentru constatarea unui impediment la expulzare pe motiv de punere în pericol a vieții în statul unde urmează a fi realizată expulzarea sau în cazul omisiunii deducerii duratei reținerii persoanei condamnate prin hotărâre definitivă ori în cazul schimbării numelui persoanei condamnate (pe cale administrativă sau ca urmare a încheierii, desfacerii căsătoriei, adopției) anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii^[13].

Există acest caz și atunci când s-a dispus confiscarea unor bunuri, însă în dispozitivul hotărârii nu sunt suficiente date cu privire la identificarea lor^[14], ori atunci când un înscris a fost declarat fals în parte, fără a se menționa care parte a acestuia a fost anulată.

Se mai consideră că acest caz de contestație la executare mai vizează și situațiile în care instanța de judecată a omis să stabilească prin hotărârea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii obligațiile ce trebuie respectate de către condamnat în temeiul art. 93 C. pen., ori organul care urmează să efectueze supravegherea^[15].

Prin Decizia nr. 9/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat că hotărârile definitive prin care o persoană care a săvârșit o infracțiune și uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sa a unei persoane inexistente a fost condamnată sub o identitate nereală sunt supuse cazului de contestație la executare privind un impediment la executare.

Prin Decizia nr. 15/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a legitimat posibilitatea analizării legalității privării de libertate pe calea contestației la executare formulate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a Cod procedură penală dacă în cursul procesului penal organele judiciare nu s-au pronunțat cu privire la aceasta.

În ipoteza admiterii cererii de extrădare, omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, conform art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, constituie o împiedicare la executarea hotărârii definitive de extrădare, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare.

În consecință, arestarea persoanei extrădate în vederea predării se poate dispune pe calea contestației la executare, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, arestarea în vederea predării reprezentând o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de extrădare^[16].

Obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, prevăzută în art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută în art. 93 alin. (3) Cod penal, dispuse în cadrul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pot fi executate până la expirarea termenului de supraveghere și, în consecință, starea de sănătate a persoanei condamnate, care nu îi permite executarea obligațiilor la un anumit moment pe parcursul termenului de supraveghere, dar care este supusă unei noi evaluări în interiorul termenului de supraveghere, nu determină existența unei împiedicări la executare în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a Cod procedură penală^[17].

Contestația la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. – când se invocă amnistia postcondamnatorie, prescripția executării pedepsei, grațierea postcondamnatorie sau altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

Acest caz de contestație la executare nu poate viza executarea dispozițiilor civile dintr-o hotărâre penală; în privința dispozițiilor civile ale hotărârii penale se poate formula contestație la executare doar în temeiul art. 598 alin. (1) lit. a) și c) C. pr. pen.

Din analiza acestui caz de contestație la executare remarcăm că pe calea contestației la executare nu pot fi invocate amnistia antecondamnatorie, grațierea antecondamnatorie ori prescripția răspunderii penale, acestea putând fi invocate după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Constituie o cauză de micșorare sau, după caz, de stingere a pedepsei și incidența dispozițiilor art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 privind recursul compensatoriu.

Grațierea pedepsei se aplică de către judecătorul delegat cu executarea dacă a intervenit pe perioada executării hotărârii. Dacă rezolvarea dată de către acesta nu este corectă, poate fi contestată în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală. Invocând acest caz de contestație la executare, nu se poate reduce însă restul de pedeapsă rezultat în urma revocării grațierii din cauza săvârșirii din nou a unei infracțiuni în termenul de supraveghere, deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat^[18].

Intervenția unei legi sau a unei decizii a Curții Constituționale de dezincriminare a faptei intră în această categorie, prin contestația la executare solicitându-se încetarea executării pedepsei.

În schimb, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală^[19].

Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse într-o cauză nesoluționată definitiv privind o infracțiune concurentă judecată ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii nu poate fi realizată pe calea contestației la executare în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală^[20].

Pe calea contestației la executare nu pot fi administrate probe care tind să pună în discuție ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă^[21].

Concluzii

Ceea ce se impune a fi reținut este că prin intermediul contestației la executare nu se pot supune atenției instanței de judecată aspecte ce țin de fondul cauzei, întrucât s-ar tinde la negarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive.

În schimb, ceea ce se poate solicita pe calea contestației la executare sunt aspecte punctuale prevăzute de art. 595 C. pr. pen. și care intervin înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Prin urmare, contestația la executare nu se dorește a fi o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive, ci o cale de soluționare a unor impedimente/incidente ce intervin pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.