Trafic de imigranți. Executarea mandatului european de arestare (L. nr. 302/2004, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 766/2017

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 85, art. 86, art. 88, art. 96, art. 98; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială – art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare ungare au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare ungare la data de 20 februarie 2017 față de numitul A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane, prevăzută de C. pen. ungar. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale apelate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane întrucât persoana solicitată A. a fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a imigranților din lumea a treia în zona Schengen, din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu suma de 200 euro pentru a transporta opt imigranți din lumea a treia fără documente de călătorie în Austria la data de 19 mai 2016. A. și D. conduceau vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se afla în fața vehiculului condus de C. în care se aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se aflau în posesia unui permis de rezidență valid sau documente de călătorie), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea deosebită a faptei săvârșite avându-se în vedere și contextul actual privind traficul de imigranți, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare ungare este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile ungare.

Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

De asemenea, Înalta Curte reține că însuși apărătorul contestatorului persoană solicitată a susținut că nu există niciunul din motivele opționale sau obligatorii de refuz a executării mandatului invocând principiul specialității pentru a rămâne la dispoziția organelor române.

Față de această susținere a apărării, instanța de control judiciar arată că principiul specialității nu reprezintă faptul că o persoană își poate alege jurisdicția care să o judece, ci reprezintă regula de drept conform căreia persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea. În cazul în care calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.