Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
553 views
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii de Biroul executorului judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. S.A., este reprezentat de încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/12.10.2021, pentru recuperarea sumei de 61.611,62 RON.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.
Dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că „în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare”, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., „instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că „instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.
În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că prin cererea de executare silită, formulată de creditorul B. S.A., şi prin cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de Biroul executorului judecătoresc A., a fost solicitată executarea silită a debitorului C., cu domiciliul în Judeţul Timiş.
Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidenţă a populaţiei se constată că debitorul C. are domiciliul activ, începând cu data de 2 octombrie 1979 şi până în prezent, în Municipiul Lugoj, strada x, numărul 5, apartament 4, Municipiul Lugoj, Judeţul Timiş. Debitorul a avut stabilită reşedinţa în Judeţul Hunedoara în perioadele 1 iunie 2016 – 31 mai 2017 şi 2 martie 2020 – 1 martie 2021.
Judecătoria Lugoj s-a raportat, în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, la reşedinţa debitorului din Judeţul Hunedoara, arătând că aceasta este adresa de domiciliu a debitorului începând cu data de 02.03.2020. Însă, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila x, reşedinţa a fost stabilită în Judeţul Hunedoara doar până la data de 1 martie 2021.
Cererea de executare silită a fost formulată la data de 2 mai 2023, dată la care singurul domiciliu activ al debitorului era cel din Strada x, numărul 5, apartament 4, Municipiul Lugoj, Judeţul Timiş.
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 C. civ., conform cărora „(1) dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane”.
Cu toate acestea, alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că „dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”.
Din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că debitorul ar fi avut stabilită, la data sesizării organului de executare, reşedinţa în Judeţul Hunedoara, însă rezultă că debitorul avea stabilit domiciliul în Municipiul Lugoj, Judeţul Timiş.
Faţă de toate cele de mai sus, în cauză operează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării aparţine Judecătoriei Lugoj.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Sursa informației: www.scj.ro.
