Soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Înlăturarea încălcării principiului autorităţii de lucru judecat (NCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 368/2021

NCPC: art. 430, art. 431, art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513; NCC: art. 1532 alin. (2)

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

„(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre”.

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

„(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia civilă nr. 231R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, prin decizia civilă nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat de pârâta U.A.T. Vidra împotriva sentinței nr. 49 din 18 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, având ca obiect obligația de a face, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

În motivare, această instanță a reținut că reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Vidra să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că este deținătoarea suprafețelor de pășune situate în blocurile fizice indicate, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005 al Comisiei locale Vidra de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum și obligarea aceleeași pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA pentru terenurile în discuție, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019.

S-a mai reținut că intimatul a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume la nivelul subvențiilor acordate de APIA reclamantei în anul 2017, fără a verifica identitatea de suprafață de teren pentru anii 2017 și 2019, cu atât mai mult cu cât este există procese pe rolul instanțelor judecătorești privind blocurile fizice de teren, deținute sau nu de către Obște.

În cea de-a doua cauză, prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra, Scafari și Călimani, a fost casată în parte decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește soluția dată ca urmare a judecății pe fond a cauzei și, în consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâta UAT Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire și la plata sumei de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a sumei de 2.250 RON, cheltuieli de judecată în apel și 2.403 RON cheltuieli de judecată pentru fond.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât aceasta nu a eliberat în timp util o adeverință din care să rezulte că Obștea este deținătoarea suprafețelor de pășune situate în mai multe blocuri fizice pe raza UAT Vidra, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005, iar urmare a acestui impediment nu a putut accesa subvențiile de la APIA pentru anul 2018.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța a avut în vedere că subvenția din 2017 pentru aceeași suprafața de teren a fost de 64871 RON și că potrivit prevederilor art. 1532 alin. (2) din C. civ., prejudiciul ce s-ar fi putut cauza prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj, poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului, motiv pentru care, la acordarea despăgubirilor solicitate pentru anul 2018, această instanță s-a raportat la suma de 64871 RON, acordată cu titlu de subvenții de la APIA în anul 2017.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată că aceste hotărâri nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019, iar în cel de-al doilea dosar, desfășurat între aceleași părți, reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor constând în subvențiile APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2018, iar ultima instanță sesizată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a avut în vedere subvențiile acordate în anul 2017.

Astfel, Înalta Curte reține că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situație nu poate exista în speță, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicție.

În aceste condiții, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea împotriva deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la cererea formulată de intimata Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, potrivit chitanței seria x BIM nr. 0053 din 15 februarie 2021, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea la plata către intimata Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

Sursa informației: www.scj.ro.