Solicitarea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1476/2021

NCPC: art. 126 alin. (1), art. 129 alin. (2), art. 130, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1)

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru terenurile, indicate și individualizate, situate în extravilanul județul Constanța.

Față de obiectul cererii deduse judecății, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor este o acțiune pentru a cărei soluționare nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Or, în speță, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței prin întâmpinarea formulată.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Medgidia, în fața căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

Sursa informației: www.scj.ro.