Solicitarea deducerii, din pedeapsa aplicată şi recunoscută, a duratei arestării. Contestaţia la executare respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 798/2018

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1) lit. c); L. nr. 302/2004: art. 154 alin. (13) lit. a)

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea hotărârilor, iar nu și de legalitatea și temeinicia acestora.

Reglementând situațiile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, legiuitorul a stabilit, în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., că aceasta poate fi formulată când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În doctrină și jurisprudență s-a stabilit că împiedicarea la executare trebuie să fie determinată de cauze legale care opresc aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești, considerându-se că în ipoteza reglementată de textul de lege menționat se încadrează, printre altele, emiterea greșită a mandatului de executare a pedepsei închisorii în cazul în care, prin hotărârea de condamnare, deși se aplicase o pedeapsă rezultantă în urma contopirii, aceasta nu era executabilă, fiind menținută liberarea condiționată acordată pentru una din sancțiunile aplicate ce formase obiectul contopirii, egală în cuantum cu cea rezultantă (Sentința penală nr. 618 din 26 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București), ori anularea, potrivit art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma recunoașterii unei hotărâri străine și dispunerii transferării persoanei condamnate în România, dacă, ulterior emiterii acestuia, statul emitent și-a retras certificatul conform art. 13 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (Decizia nr. 1106 din 2 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 73 din 12 iulie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 (rămasă definitivă prin neapelare), Curtea de Apel Alba Iulia a recunoscut Hotărârea penală JKIV KLs 605 Js 39455/15 a Tribunalului de Land din Nurnberg-Furth din 3 noiembrie 2015, rămasă definitivă la 14 iulie 2016, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1734 zile închisoare, dispunând, totodată, transferarea acestuia în România în vederea continuării executării pedepsei și deducând perioada arestării preventive și durata executată începând cu 12 martie 2016 la zi. În baza acestei hotărâri, la 15 noiembrie 2017, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 76/2017, condamnatul A. fiind transferat în România la data de 22 decembrie 2017.

Împotriva executării acestei hotărâri condamnatul A. a formulat contestație la executare, solicitând deducerea, din pedeapsa aplicată și recunoscută, a duratei arestării din perioada 12 martie 2015 – 11 martie 2016.

Prin Sentința penală nr. 5 din 31 ianuarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestația la executare formulată de condamnat și, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 1734 zile închisoare aplicată acestuia prin Hotărârea penală JKIV KLs 605 Js 39455/15 a Tribunalului de Land din Nurnberg-Furth din 3 noiembrie 2015, rămasă definitivă la 14 iulie 2016, recunoscută prin Sentința penală nr. 73 din 12 iulie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, pe lângă perioada arestării preventive și cea de la 12 martie 2016 la zi, și durata executată în intervalul 12 martie 2015 – 11 martie 2016, dispunând anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 76/2017 și emiterea unui nou mandat. Ca urmare, în cauză a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 5/2018 din 13 februarie 2018.

Se observă, astfel, că singura hotărâre de condamnare a contestatorului este cea pronunțată de autoritățile judiciare germane, care a fost recunoscută de Curtea de Apel Alba Iulia și în a cărei executare se afla la momentul formulării cererii ce formează obiectul cauzei, emiterea de către această din urmă instanță a mandatului de executare a pedepsei închisorii în condițiile art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 neechivalând cu o dublă condamnare pentru aceeași faptă.

Pe de altă parte, din verificarea actelor dosarului nu a rezultat existența vreunei hotărâri pronunțată de autoritățile judiciare germane prin care să se fi dispus liberarea condiționată a contestatorului, astfel cum susține acesta, documentele depuse la dosar relevând data transferului în România și sumele de bani de care a beneficiat la momentul transferului, iar nu faptul că ar fi executat întreaga pedeapsă într-un loc de deținere din Germania.

Ca urmare, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu există nicio împiedicare la executarea Sentinței nr. 5 din 31 ianuarie 2018, atâta timp cât eliberarea condamnatului din penitenciarul din Germania și îmbarcarea sa în avion au fost necesare exclusiv în vederea transferului în România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, referitoare la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii în situația în care statul emitent a retras certificatul conform art. 13 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 25 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.