Solicitare privind stabilirea domiciliului unui minor la mamă şi a celuilalt copil la tată. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 412/2021

NCPC: art. 114 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1); NCC: art. 264, art. 496 alin. (1)-(4)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Botoșani și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe făcând aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de constatările diferite a celor două instanțe cu privire la domiciliul minorilor, la data formulării cererii de chemare în judecată, reperul temporal esențial pentru stabilirea instanței competente.

În speță, prin demersul judiciar cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor C. și D. la domiciliul său, iar, în subsidiar, stabilirea domiciliului unui minor la mamă și a celuilalt copil la tată, astfel că, în raport de obiectul cererii, competența de soluționare a cauzei se stabilește potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă care, de altfel, a și fost aplicată și de cele două judecătorii aflate în conflict.

Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.:

„Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Conform prevederilor art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege”.

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Ca atare, din perspectiva locuinței copilului minor relevanță are, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie ale amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie ale celui la care i s-a stabilit locuința, prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, prin sentința civilă nr. 264 din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2019 (aflată în copie la dosarul Judecătoriei Botoșani), locuința minorilor C. și D. a fost stabilită la mamă – pârâta din prezenta cauză.

În ceea ce privește domiciliul pârâtei B., Înalta Curte constată că, începând cu data de 19 iunie 2020 acesta este în județul Iași, iar, la data de 30 iunie 2020, pârâta și-a stabilit reședința în municipiul Iași.

Astfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că pârâta domiciliază în județul Iași, adresă la care a arătat că aceasta s-a mutat împreună cu cei doi copii minori, astfel cum a constatat la data de 4 iunie 2020.

Totodată, această adresă este menționată ca fiind cea la care se află domiciliul pârâtei și în cartea de identitate a acesteia (valabilă începând cu data de 19 iunie 2020 și până în 5 noiembrie 2030), cu mențiunea stabilirii la data de 30 iunie 2020 a reședinței în municipiul Iași, județul Iași.

Prin urmare, la data formulării prezentei acțiuni, 24 iunie 2020, locuința minorilor, care a fost stabilită la mamă prin hotărâre judecătorească, era în județul Iași.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în circumscripția căreia, la data formulării prezentei acțiuni, se afla locuința persoanelor ocrotite.

Sursa informației: www.scj.ro.