Restituirea imobilelor preluate abuziv. Stabilirea măsurilor reparatorii. Stabilirea instanței competente (Legea nr. 165/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1292/2016

Legea nr. 165/2013: art. 3 alin. (1) pct. 4, art. 33, art, 34 și 35 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 3 august 2015, sub nr. x/3/2015 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând validarea măsurii privind acordarea despăgubirilor, stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2006, arătând că se consideră îndreptățit la măsurile reparatorii aferente terenului în suprafață de 6.118 mp.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, care atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la semnificația sintagmei „entitate învestită de lege”, în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, emitenta Deciziei nr. 3942 din 29 aprilie 2015, contestată de reclamant.

Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente în soluționarea litigiului dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, formulată în baza Legii nr. 18/1991, astfel cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, fața de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație formulată împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia, respectiv Tribunalului București.

Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia.

Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.