Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit – modificări (Regulamentul BNR nr. 2/2017)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 276 prevedea:

„În cazul în care un grup, la nivel consolidat, face obiectul următoarelor tipuri de amortizoare, se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre:

a) amortizorul G-SII și amortizorul O-SII;

b) amortizorul G-SII, amortizorul O-SII și, în conformitate cu art. 281 – 289, amortizorul de capital pentru riscul sistemic”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 277 prevedea:

„În cazul în care o instituție de credit, la nivel individual sau subconsolidat, face obiectul unui amortizor O-SII și al unui amortizor de capital pentru riscul sistemic în conformitate cu art. 281 – 289, se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre cele două”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 277 se modifică și va avea următorul cuprins:

„În cazul în care o instituție de credit, la nivel individual sau subconsolidat, face obiectul unui amortizor O-SII și al unui amortizor de capital pentru riscul sistemic în conformitate cu art. 288, se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre cele două”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 278 prevedea:

„Fără a aduce atingere art. 276 și art. 277, în cazul în care amortizorul de capital pentru riscul sistemic se aplică tuturor expunerilor situate în România, dar nu se aplică expunerilor din afara ei, respectivul amortizor de capital pentru riscul sistemic se cumulează cu amortizorul O-SII sau cu amortizorul G-SII care se aplică în conformitate cu art. 264-280”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 281 alin. (1) prevedea:

„(1) În scopul prevenirii și diminuării riscului sistemic nonciclic manifestat pe termen lung sau riscului macroprudențial care nu face obiectul prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în sensul unei deteriorări a sistemului financiar, care ar putea avea consecințe negative la nivelul sistemului financiar și la nivelul economiei reale, la recomandarea structurii de coordonare, Banca Națională a României poate impune, la nivelul întregului sector financiar sau numai pentru unul ori mai multe subansambluri ale acestuia, un amortizor de capital pentru riscul sistemic”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 281 alin. (2) prevedea:

„(2) Instituțiile de credit trebuie să aplice amortizorul de capital pentru riscul sistemic expunerilor localizate pe teritoriul României, expunerilor localizate în state terțe, precum și expunerilor localizate în alte state membre, sub rezerva art. 283 și 285 din prezentul regulament”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 281 alin. (3) și (4) prevedeau:

„(3) În sensul alin. (1), Banca Națională a României poate impune amortizorul de capital pentru riscul sistemic în trepte de ajustare graduală sau accelerată de 0,5%. Banca Națională a României poate impune totodată rate diferite ale amortizorului de capital pentru riscul sistemic pentru diferite subansambluri ale sectorului financiar.

(4) În impunerea amortizorului de capital pentru riscul sistemic, Banca Națională a României are în vedere următoarele principii:

a) amortizorul de capital pentru riscul sistemic nu determină efecte adverse asupra unor părți sau asupra întregului sistem financiar la nivelul altor state membre ori la nivelul Uniunii Europene, conducând la formarea sau crearea unui obstacol în funcționarea pieței interne;

b) Banca Națională a României revizuiește cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic cel puțin o dată la 2 ani”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 282-287 prevedeau:

„Art. 282

(1) Înainte de a stabili sau de a restabili cerința de menținere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic de până la 3%, Banca Națională a României transmite o notificare Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorităților competente ale statelor membre în cauză cu o lună înainte de publicarea deciziei menționate la art. 287. În cazul în care cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic se aplică expunerilor situate în state terțe, Banca Națională a României transmite, de asemenea, o notificare autorităților competente ale respectivelor state terțe.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) include descrierea în detaliu a următoarelor elemente:

a) riscul sistemic sau macroprudențial manifestat la nivel național;

b) motivele pentru care dimensiunea riscurilor sistemice și macroprudențiale prezintă o amenințare la adresa stabilității financiare la nivel național;

c) motivele pentru care amortizorul pentru riscul sistemic propus este considerat eficient și adecvat pentru diminuarea intensității riscului;

d) o evaluare, în baza informațiilor disponibile, a potențialului impact de natură pozitivă sau negativă manifestat de amortizorul pentru riscul sistemic pe piața unică;

e) justificarea pentru care niciuna dintre măsurile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția art. 458 și 459 din regulamentul menționat, de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament, nu sunt suficiente, în mod individual sau coroborate, pentru a trata riscul macroprudențial sau sistemic identificat, luând în considerare eficacitatea relativă a acestor măsuri;

f) rata amortizorului de capital pentru riscul sistemic stabilită de Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, și pe care Banca Națională a României intenționează să o impună.

Art. 283

După realizarea notificării prevăzute la art. 282 alin. (1), Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, poate impune cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic la nivelul tuturor expunerilor. În situația în care Banca Națională a României decide să impună, la recomandarea structurii de coordonare, un nivel al amortizorului de până la 3% pentru expunerile situate în alte state membre, atunci toate expunerile localizate la nivelul Uniunii Europene fac obiectul aceleiași rate a amortizorului respectiv.

Art. 284

(1) Înainte de a se stabili sau de a se restabili o cerință de menținere a unui amortizor de capital pentru riscul sistemic de peste 3%, Banca Națională a României transmite o notificare Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorităților competente ale statului membru în cauză. În cazul în care cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic se aplică expunerilor situate în state terțe, Banca Națională a României transmite, de asemenea, o notificare autorităților competente ale respectivelor state terțe.î

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) include o descriere în detaliu a următoarelor elemente:

a) riscul sistemic sau macroprudențial manifestat la nivel național;

b) motivele pentru care dimensiunea riscurilor sistemice sau macroprudențiale prezintă o amenințare la adresa stabilității financiare la nivel național, justificând nivelul cerinței privind amortizorul de capital pentru riscul sistemic;

c) motivele pentru care amortizorul pentru riscul sistemic propus este considerat eficient și adecvat pentru diminuarea intensității riscului;

d) o evaluare, în baza informațiilor disponibile, a potențialului impact, de natură pozitivă sau negativă, manifestat de amortizorul pentru riscul sistemic pe piața unică;

e) justificarea pentru care niciuna dintre măsurile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția art. 458 și 459 din regulamentul menționat, de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament nu sunt suficiente, individual sau coroborate, pentru a trata riscul macroprudențial ori sistemic identificat, luând în considerare eficacitatea relativă a acestor măsuri;

f) rata amortizorului de capital pentru riscul sistemic stabilită de Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, și pe care Banca Națională a României intenționează să o impună.

Art. 285

Banca Națională a României adoptă măsura propusă în baza actului delegat de autorizare, adoptat de Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 133 alin. (15) din Directiva 2013/36/UE.

Art. 286

(1) Pentru expunerile situate în România, precum și pentru cele situate în state terțe, în funcție de nivelul recomandat de structura de coordonare, Banca Națională a României poate stabili sau restabili:

a) o rată a amortizorului de capital pentru riscul sistemic de până la 5%, sub rezerva prevederilor art. 282;

b) o rată a amortizorului de peste 5%, sub rezerva prevederilor art. 284;

c) o rată a amortizorului între 3% și 5%, sub rezerva notificării Comisiei Europene cu privire la această măsură și a așteptării avizului său înainte de adoptarea măsurii. În situația în care Comisia Europeană emite un aviz negativ, Banca Națională a României respectă avizul în cauză sau explică motivele pentru care nu se conformează cu acesta.

(2) În cazul în care un subansamblu al sectorului financiar din România este o filială a cărei societate-mamă este stabilită într-un alt stat membru, Banca Națională a României transmite o notificare autorității competente din statul membru în cauză, precum și Comisiei Europene și Comitetului European pentru Risc Sistemic. În termen de o lună, Comisia Europeană și Comitetul European pentru Risc Sistemic emit o recomandare în privința măsurilor luate în conformitate cu alin. (1) lit. c) și cu prezentul alineat. În cazul în care Banca Națională a României și autoritatea competentă din statul membru respectiv nu sunt de acord, iar avizul este negativ atât din partea Comisiei Europene, cât și din partea Comitetului European pentru Risc Sistemic, Banca Națională a României poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană în vederea unei medieri obligatorii în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010 de instituire a Autorității Bancare Europene. Decizia Băncii Naționale a României de impunere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic, la nivelul recomandat de structura de coordonare, nu își produce efectele pentru expunerile în cauză până la luarea unei decizii de către Autoritatea Bancară Europeană.

Art. 287

(1) În funcție de nivelul recomandat de structura de coordonare, Banca Națională a României anunță stabilirea cerinței privind amortizorul de capital pentru riscul sistemic prin publicarea pe site-ul propriu. Anunțul include cel puțin următoarele informații:

a) nivelul aplicabil al amortizorului în cauză;

b) instituțiile de credit care fac obiectul cerinței de constituire a amortizorului;

c) o justificare pentru cerința privind amortizorul respectiv;

d) data de la care instituțiile de credit trebuie să aplice nivelul stabilit sau restabilit al amortizorului respectiv și

e) numele țărilor în care sunt situate expunerile pentru care constituirea amortizorului în cauză este recunoscută.

(2) Fără a aduce atingere alin. (1), Banca Națională a României nu include în cadrul anunțului informația solicitată la alin. (1) lit. c) în condițiile în care justificarea în cauză ar putea afecta stabilitatea financiară”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 288 alin. (1) prevedea:

„(1) În situația în care Banca Națională a României procedează conform art. 281 alin. (1), instituțiile de credit trebuie să mențină, la nivel individual, consolidat și subconsolidat, pe lângă fondurile proprii prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de capital pentru riscul sistemic de cel puțin 1%, pe baza expunerilor care fac obiectul amortizorului respectiv, în conformitate cu art. 281 alin. (2) din prezentul regulament. Această cerință se adaugă la cerințele de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Amortizorul respectiv trebuie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute în plus față de cele utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 290 prevedea:

„(1) Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, poate recunoaște niveluri ale amortizorului pentru riscul sistemic stabilite, în mod similar celor prevăzute la art. 281 – 289, de autoritățile desemnate/autoritățile competente din alte state membre și le poate impune instituțiilor de credit, persoane juridice române, pentru expunerile pe care acestea le înregistrează în statele membre respective.

(2) În cazul în care procedează conform alin. (1), Banca Națională a României transmite o notificare Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorităților competente/autorităților desemnate din statele membre respective.

(3) În decizia de recunoaștere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic vor fi luate în considerare informațiile prezentate de autorități competente/desemnate din statele membre respective în mod similar celor prevăzute la art. 282, art. 284 sau art. 286 alin. (1) lit. a) și b) și art. 682 alin. (3).

(4) Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, poate solicita Comitetului European pentru Risc Sistemic să emită o recomandare, conform art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010, pentru unul sau mai multe state membre care pot recunoaște amortizorul de capital pentru riscul sistemic stabilit potrivit dispozițiilor art. 281-289, în vederea aplicării de către instituțiile de credit autorizate în statele membre respective pentru expunerile localizate în România”.