Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit – modificări (Regulamentul BNR nr. 2/2017)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 262 prevedea:

„(1) În situația în care, în conformitate cu art. 258 alin. (4) și (5), Banca Națională a României impune, la recomandarea structurii de coordonare, o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, următoarele rate se aplică expunerilor relevante din credite situate în România pentru scopurile calculului prevăzut la art. 261, inclusiv, unde este cazul, pentru scopurile elementului de capital consolidat corespunzător instituției de credit în cauză:

a) instituțiile de credit autorizate la nivel național trebuie să aplice rata mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc pentru expunerile localizate în România;

b) instituțiile de credit autorizate la nivel național trebuie să aplice, pentru expunerile localizate în alte state membre, o rată de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc în condițiile în care Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, nu a recunoscut rata mai mare de 2,5% în conformitate cu art. 259 alin. (1);

c) instituțiile de credit autorizate la nivel național trebuie să aplice, pentru expunerile localizate în alt stat membru, nivelul ratei impuse de autoritatea competentă din respectivul stat membru, în condițiile în care Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, a recunoscut rata în cauză în conformitate cu art. 259.

(2) În situația în care rata amortizorului anticiclic de capital stabilită de autoritatea competentă dintr-un stat terț pentru acest stat este mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc determinată conform prevederilor art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, următoarele rate se aplică expunerilor relevante din credite situate în acest stat terț în scopul calculului prevăzut la art. 261, inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzător instituției de credit în cauză:

a) instituțiile de credit autorizate la nivel național trebuie să aplice o rată a amortizorului anticiclic de capital de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc în condițiile în care Banca Națională a României nu a recunoscut, la recomandarea structurii de coordonare, nivelul ratei mai mare de 2,5% în conformitate cu art. 259 alin. (1);

b) instituțiile de credit autorizate la nivel național trebuie să aplice rata amortizorului anticiclic de capital stabilită de autoritatea competentă din statul terț în condițiile în care Banca Națională a României a recunoscut această rată în conformitate cu art. 259, la recomandarea structurii de coordonare”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 262 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) În scopul calculării ratei amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit, inclusiv, unde este cazul, pentru scopurile elementului de capital consolidat corespunzător, instituțiile de credit utilizează ratele amortizorului anticiclic de capital aplicabile în jurisdicțiile în care sunt situate expunerile relevante din credite, publicate pe website-ul Băncii Naționale a României, în conformitate cu alin. (2)-(4).

(2) Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă pentru expunerile relevante din credite situate în România este stabilită prin ordin al Băncii Naționale a României, emis la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

(3) Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă expunerilor relevante din credite situate într-un alt stat membru este:

a) rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat membru, în cazul în care această rată nu depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc;

b) rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat membru, în cazul în care această rată depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și este impusă de Banca Națională a României printr-un ordin emis la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;

c) 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă rata stabilită de autoritatea desemnată a statului membru respectiv depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și Banca Națională a României a emis un ordin de impunere a unei rate de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, ca urmare a recomandării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, emisă în baza unei decizii a acestuia de nerecunoaștere a ratei impuse de autoritatea desemnată a statului membru.

(4) Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă pentru expunerile relevante din credite situate într-un stat terț semnificativ este:
a) în cazul în care autoritatea desemnată dintr-un stat terț semnificativ nu a stabilit și nu a publicat un amortizor anticiclic de capital pentru acest stat:

(i) rata amortizorului anticiclic de capital impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;

(ii) 0%, dacă Banca Națională a României nu a emis un ordin în acest sens;

b) în cazul în care autoritatea desemnată dintr-un stat terț semnificativ a stabilit și a publicat un amortizor anticiclic de capital pentru acest stat:

(i) rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat terț semnificativ, în cazul în care această rată nu depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, iar Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială nu consideră necesară recomandarea unui nivel mai mare decât nivelul stabilit de respectiva autoritate desemnată;

(ii) rata amortizorului anticiclic de capital impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, în cazul în care acesta consideră necesară recomandarea unei rate mai mari decât rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ;

(iii) rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ, în cazul în care această rată depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și este impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;

(iv) 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ respectiv depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și Banca Națională a României a emis un ordin de impunere a unei rate de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, ca urmare a recomandării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, emisă în baza unei decizii a acestuia de nerecunoaștere a ratei impuse de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 263 alin. (3) prevedea:

„(3) Pentru scopurile calculului prevăzut la art. 261 alin. (1):

a) rata amortizorului anticiclic se aplică de la data precizată în informațiile publicate în conformitate cu art. 258 alin. (7) lit. e) sau cu art. 259 alin. (2) lit. c) din prezentul regulament, dacă decizia are ca efect majorarea ratei;

b) sub rezerva lit. c), rata amortizorului anticiclic pentru un stat terț se aplică la 12 luni de la data la care autoritatea competentă dintr-un stat terț a anunțat modificarea ratei, indiferent dacă autoritatea în cauză impune instituțiilor de credit înființate în statul terț să aplice modificarea într-un termen mai scurt, în condițiile în care decizia are ca efect majorarea ratei. În acest sens, o modificare a ratei pentru un stat terț este considerată ca anunțată la data la care este publicată de autoritatea competentă din statul terț în conformitate cu cadrul de reglementare relevant la nivel național;

c) în cazul în care Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, impune rata amortizorului anticiclic de capital pentru un stat terț în conformitate cu art. 260 alin. (2) sau art. 260 alin. (3) și (4) ori recunoaște rata în cauză pentru un stat terț în conformitate cu art. 259, nivelul ratei în cauză se aplică de la data precizată în informațiile publicate în conformitate cu art. 260 alin. (6) lit. c) sau art. 259 alin. (2) lit. c), în condițiile în care decizia are ca efect majorarea ratei;

d) rata amortizorului anticiclic se aplică imediat în condițiile în care decizia are ca efect reducerea acesteia”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 264 și 265 prevedeau:

„Art. 264

(1) La recomandarea structurii de coordonare, Banca Națională a României identifică, pe bază consolidată, instituțiile globale de importanță sistemică, denumite în continuare instituții de tip G-SII, care au fost autorizate la nivel național.

(2) În sensul alin. (1), o instituție de tip G-SII este o instituție de credit-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul UE sau o instituție de credit. O instituție de credit-mamă, care este o filială a unei instituții de credit-mamă la nivelul UE, a unei societăți financiare holding-mamă la nivelul UE sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul UE, nu trebuie să fie catalogată drept instituție de tip G-SII.

Art. 265

(1) Pentru scopurile art. 264 alin. (1), în procesul de identificare a instituțiilor de tip G-SII, Banca Națională a României utilizează o metodologie bazată pe următoarele categorii de indicatori:

a) dimensiunea grupului;

b) interconectarea grupului cu sistemul financiar;

c) posibilitatea de substituire a serviciilor sau a infrastructurii financiare furnizate de grup;

d) complexitatea grupului;

e) activitatea transfrontalieră a grupului, inclusiv activitatea transfrontalieră între statele membre și între statele membre și un stat terț.

(2) Fiecare categorie prevăzută la alin. (1) constă în indicatori cuantificabili ponderați în mod egal. Prin aplicarea metodologiei respective, Banca Națională a României obține un scor global pentru fiecare entitate evaluată, menționată la art. 264, realizând astfel identificarea și alocarea instituțiilor de tip G-SII într-o subcategorie, conform prevederilor art. 270-271”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 266 prevedea:

„Fiecare instituție de tip G-SII trebuie să mențină, la nivel consolidat, un amortizor de capital care corespunde subcategoriei în care este alocată. Această cerință se adaugă la cerințele de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute în plus față de cele utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 267 și 268 prevedeau:

„Art. 267

(1) La recomandarea structurii de coordonare, Banca Națională a României identifică, după caz, la nivel individual, subconsolidat sau consolidat, alte instituții de importanță sistemică, denumite în continuare instituții de tip O-SII, care au fost autorizate la nivel național.

(2) În sensul alin. (1), o instituție de tip O-SII este o instituție de credit-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul UE sau o instituție de credit.

Art. 268

În vederea evaluării instituțiilor de tip O-SII, Banca Națională a României utilizează o metodologie bazată pe cel puțin unul dintre criteriile următoare:

a) dimensiunea;

b) importanța pentru economia Uniunii sau a statului membru relevant;

c) anvergura activităților transfrontaliere;

d) interconectarea instituției de credit sau a grupului cu sistemul financiar”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 269 alin. (1) prevedea:

„(1) În baza criteriilor de identificare a instituțiilor de tip O-SII, la recomandarea structurii de coordonare, Banca Națională a României poate impune fiecărei instituții de tip O-SII, la nivel consolidat, subconsolidat sau individual, după caz, să mențină un amortizor de până la 2% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Această cerință se adaugă la cerințele de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute în plus față de cele utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și ale art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 269 alin. (2), (3) și (4) prevedeau:

„(2) Pentru scopurile alin. (1), Banca Națională a României are în vedere următoarele:

a) amortizorul O-SII nu trebuie să determine efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar în ansamblu sau asupra unor părți ale acestuia în alte state membre ori în Uniune în ansamblu, formând sau creând un obstacol pentru funcționarea pieței interne;

b) amortizorul O-SII trebuie să fie revizuit de către Banca Națională a României cel puțin anual.

(3) În sensul alin. (1), înainte de a stabili sau de a restabili un amortizor O-SII, Banca Națională a României transmite o notificare Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic, Autorității Bancare Europene și statelor membre în cauză cu o lună înainte de publicarea deciziei menționate la alin. (1). Notificarea descrie în detaliu:

a) motivele pentru care se consideră că amortizorul O-SII poate fi eficace și adecvat în atenuarea riscului;

b) o evaluare, pe baza informațiilor aflate la dispoziția Băncii Naționale a României, a posibilului impact pozitiv sau negativ manifestat de amortizorul O-SII pe piața unică;

c) rata amortizorului O-SII stabilită de Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, și pe care Banca Națională a României intenționează să o impună.

(4) Fără a aduce atingere art. 276-289 și alin. (1) al prezentului articol, în situația în care o instituție de tip O-SII este o filială fie a unei instituții de tip G-SII, fie a unei instituții de tip O-SII care este o instituție de credit-mamă la nivelul UE și face obiectul unui amortizor O-SII la nivel consolidat, amortizorul care se aplică la nivel individual sau subconsolidat pentru instituția de tip O-SII nu trebuie să depășească valoarea mai mare dintre următoarele:

a) 1% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

b) rata amortizorului G-SII sau O-SII aplicabil grupului la nivel consolidat”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 270-274 prevedeau:

„Art. 270

(1) În cadrul procesului de evaluare prevăzut la art. 265, Banca Națională a României alocă instituțiile de tip G-SII în cel puțin 5 subcategorii. Limita cea mai joasă și limitele care demarcă subcategoriile sunt determinate în baza scorurilor obținute prin metodologia de identificare prevăzută la art. 265 alin. (2).

(2) Pentru scopurile alin. (1), scorurile-limită care demarcă subcategoriile adiacente trebuie să fie definite în mod clar și trebuie să respecte principiul de creștere liniară constantă a importanței sistemice între subcategorii, ceea ce conduce la o creștere liniară suplimentară a cerinței de fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu excepția subcategoriei celei mai înalte.

(3) Pentru scopurile alin. (1), importanța sistemică reprezintă impactul preconizat exercitat de dificultățile unei instituții de tip G-SII asupra pieței financiare globale.

Art. 271
Pentru scopurile art. 270, instituțiile de tip G-SII alocate subcategoriei celei mai joase trebuie să mențină un amortizor de 1% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, urmând ca instituțiile de tip G-SII alocate celorlalte subcategorii să respecte o cerință a amortizorului care crește în mod gradual, în trepte de 0,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, până la a patra subcategorie inclusiv. Instituțiile de tip G-SII alocate în subcategoria superioară cu rangul cel mai ridicat fac obiectul unui amortizor de 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Art. 272

Fără a aduce atingere art. 264, art. 270 și art. 271, Banca Națională a României poate, în cadrul unui proces solid de exercitare a raționamentului de supraveghere:

a) să realoce o instituție de tip G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-o subcategorie superioară;

b) să aloce o entitate menționată la art. 264, care beneficiază de un scor global inferior scorului-limită al subcategoriei celei mai joase, în respectiva subcategorie sau într-o subcategorie superioară, catalogând-o astfel drept instituție de tip G-SII.

Art. 273
În cazul în care Banca Națională a României ia o decizie în conformitate cu art. 272 lit. b), aceasta informează în mod corespunzător Autoritatea Bancară Europeană, furnizând totodată argumentația de rigoare.

Art. 274

(1) Banca Națională a României transmite Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic și Autorității Bancare Europene numele instituțiilor de credit identificate drept instituții de tip G-SII, precum și subcategoria în care fiecare dintre acestea este alocată.

(2) Banca Națională a României comunică public numele instituțiilor de credit identificate drept instituții de tip G-SII, precum și subcategoria în care fiecare dintre aceste instituții de credit este alocată.

(3) Banca Națională a României, la recomandarea structurii de coordonare, revizuiește anual instituțiile de tip G-SII și O-SII identificate, precum și alocarea instituțiilor de tip G-SII în subcategoriile respective și comunică rezultatul către instituțiile de credit vizate, Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic și Autorității Bancare Europene. Banca Națională a României face publică lista actualizată a instituțiilor de importanță sistemică identificate, precum și subcategoria în care este alocată fiecare instituție de tip G-SII identificată”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 275 prevedea:

„Instituțiile de importanță sistemică nu utilizează fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a acoperi amortizorul G-SII și amortizorul O-SII prevăzute la art. 266 și art. 269 alin. (1), pentru a îndeplini oricare dintre cerințele impuse în temeiul art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al art. 256 și art. 257 din prezentul regulament, precum și orice alte cerințe impuse în temeiul art. 226 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare”.