Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din 3 martie 1992 (republicat)

Secț. 1 („Aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat”)

Conform art. 59, proiectul Legii bugetului de stat și proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmesc anual de către Guvern și se supun aprobării ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului.

Proiectul Legii bugetului de stat și proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către Guvern birourilor permanente ale celor două Camere, care vor asigura difuzarea acestora către deputați și senatori și vor întocmi programul de dezbatere și adoptare a respectivelor proiecte, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare.

Potrivit art. 60, proiectul Legii bugetului de stat și proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către birourile permanente, spre dezbatere și avizare, comisiilor pentru probleme de buget și de finanțe. Celelalte comisii avizează aceste proiecte în legătură cu acele capitole care intră sub incidența obiectului lor de activitate.

Art. 61 stabilește faptul că grupurile parlamentare, deputații și senatorii pot prezenta comisiilor amendamente scrise și motivate, în cel mult 5 zile de la data primirii proiectului.

Conform art. 62, comisiile sesizate în fond pentru examinarea proiectelor de buget întocmesc câte un raport comun asupra fiecărui proiect, în care vor fi prezentate amendamentele admise și cele respinse, cu o scurtă motivare a soluției adoptate.

Rapoartele comune se întocmesc în cel mult 30 de zile de la sesizare.

Art. 63 dispune că dezbaterea proiectelor de buget în ședință comună este precedată de prezentarea de către inițiator a elementelor de fundamentare a proiectelor, precum și a raportului comun. Raportul este prezentat de către unul dintre președinții comisiilor permanente sesizate în fond sau de către un raportor desemnat de aceștia.

Art. 64 prevede faptul că la dezbaterea generală a proiectelor de buget poate lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum și un reprezentant al parlamentarilor care nu fac parte din asemenea grupuri.

Reprezentantul Guvernului are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente.

Art. 65 dispune că după încheierea dezbaterii generale se trece la dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget.

La discutarea fiecărui articol, deputații și senatorii pot lua cuvântul.

În cursul luărilor de cuvânt pot fi prezentate numai amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate.

Președintele care conduce lucrările poate supune aprobării ședinței comune sistarea discuțiilor la articolul dezbătut.

Art. 66 stabilește faptul că discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise și respinse.

În cursul dezbaterilor, deputații și senatorii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile respectivului regulament.

În plenul celor două Camere se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice. Amendamentele se depun în scris la președintele de ședință.

Art. 67 dispune că amendamentele și articolele sunt adoptate dacă întrunesc majoritatea de voturi a deputaților și senatorilor prezenți la lucrările ședinței comune.

În art. 68 se dispune că după încheierea dezbaterilor pe articole, proiectele de legi se supun în ansamblu votului final al deputaților și senatorilor.

Secț. a 2-a („Dezbaterea textelor legislative aflate în divergență”)

Art. 69 prevede că în cazul în care un proiect de lege aflat în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 sau o inițiativă legislativă de revizuire a Constituției României este adoptat/adoptată în redactări diferite de către cele două Camere, iar comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacă una dintre Camere nu aprobă, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună, cu respectarea regulilor procedurii legislative stabilite în secțiunea precedentă și la art. 52 (paragrafele 2-4 de mai sus) , după caz.

Art. 70 dispune că legile adoptate se trimit spre promulgare Președintelui României, sub semnătura președintelui Camerei Deputaților, în termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora.

Secț. a 3-a („Raporturile Parlamentului cu Președintele României”)

Art. 71 prevede că în termen de 24 de ore de la validarea rezultatului alegerilor pentru funcția de Președinte al României de către Curtea Constituțională, președinții celor două Camere ale Parlamentului convoacă deputații și senatorii în ședință comună, pentru depunerea jurământului de către candidatul a cărui alegere a fost validată.

Dacă alegerile parlamentare și cele prezidențiale au loc la aceeași dată, convocarea Camerelor în ședință comună pentru depunerea jurământului se face în cel mult 24 de ore de la constituirea legală a Camerelor nou-alese.

Art. 72 dispune că ședința comună este prezidată de președinții Camerelor Parlamentului. Unul dintre aceștia, după anunțarea scopului ședinței, dă cuvântul președintelui Curții Constituționale sau reprezentantului acestuia în cazul în care președintele nu poate fi prezent pentru a prezenta raportul privind validarea rezultatului alegerilor pentru funcția de Președinte al României și invită candidatul a cărui alegere a fost validată să depună jurământul.

Depunerea jurământului se consemnează într-o declarație a Parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitării mandatului Președintelui României.

Prevederile de mai sus se aplică și în cazul interimatului funcției de Președinte, după primirea confirmării Curții Constituționale cu privire la existența împrejurărilor care justifică interimatul.

Art. 73 stabilește că în cazul în care Președintele României sesizează Parlamentul cu una dintre situațiile prevăzute la art. 13 pct. 3-5 și 16, birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului în ședință comună în termen de cel mult 24 de ore sau, după caz, de 48 de ore.

În art. 74 se dispune că după examinarea, în cadrul dezbaterilor, a cererii Președintelui României, deputații și senatorii, întruniți în ședință comună, aprobă sau încuviințează măsurile luate de Președinte în exercitarea atribuțiilor sale, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți.

Art. 75 prevede că procedura de punere sub acuzare a Președintelui României se declanșează pe baza unei cereri semnate de majoritatea deputaților și senatorilor. Cererea trebuie să cuprindă descrierea faptelor care îi sunt imputate și încadrarea lor juridică. După primirea cererii de către birourile permanente, acestea vor informa neîntârziat Președintele României asupra cererii de punere sub acuzare.

Art. 76 dispune că în cadrul ședinței comune a celor două Camere, președintele care conduce ședința aduce la cunoștința deputaților și senatorilor conținutul cererii de punere sub acuzare și procedează la constituirea unei comisii de anchetă, care, în termenul hotărât în ședința comună, prezintă un raport asupra celor constatate.

În art. 77 se stabilește faptul că în termen de 48 de ore de la depunerea raportului comisiei de anchetă la birourile permanente, Camerele Parlamentului se întrunesc în ședință comună pentru examinarea și dezbaterea acestuia.

Potrivit art. 78, după încheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de anchetă se supune votului secret prin bile.

Art. 79 prevede că dacă se hotărăște punerea sub acuzare a Președintelui României, Parlamentul, sub semnătura președinților celor două Camere, solicită de îndată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să sesizeze, potrivit legii, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 80 dispune că în tot cursul procedurii de punere sub acuzare, Președintele României este în drept să se apere.

Art. 81 stabilește că propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României în cazul săvârșirii de către acesta a unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, făcută de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor, se depune concomitent la birourile permanente ale Camerelor Parlamentului.

Birourile permanente, sub semnătura președinților, comunică neîntârziat această propunere Președintelui României, precizându-se totodată data și locul ședinței comune a Camerelor.

Art. 82 prevede faptul că președintele care conduce ședința comună, după prezentarea propunerii de suspendare din funcție și ascultarea explicațiilor Președintelui României, consultă deputații și senatorii dacă datele existente sunt suficiente pentru a fi sesizată Curtea Constituțională sau dacă este necesară constituirea unei comisii comune de anchetă. Hotărârea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al deputaților și senatorilor.

În cazul în care s-a apreciat că datele sunt suficiente, propunerea de suspendare, însoțită de informațiile necesare, se trimite de îndată de către președintele care a condus ședința comună Curții Constituționale spre consultare, menționându-se și termenul până la care aceasta trebuie să se pronunțe.

În termen de 24 de ore de la primirea avizului Curții Constituționale, Camerele Parlamentului se întrunesc în ședință comună pentru a hotărî asupra propunerii de suspendare din funcție.

La dezbateri este invitat și Președintele României, căruia i se va da cuvântul, la cererea sa, oricând în timpul dezbaterilor, pentru a da explicații asupra faptelor ce i se impută.

Hotărârea se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor. Votul este secret, cu bile.