Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din 3 martie 1992 (republicat)

Secț. a 3-a („Activități comune ale celor două Camere”)

Art. 11 prevede că activitățile comune desfășurate de către parlamentari sunt:

a) ședințe comune ale celor două birouri permanente;
b) ședințe ale organelor de conducere ale structurilor comune ale Camerei Deputaților și Senatului;
c) ședințe ale comisiilor comune permanente;
d) ședințe ale comisiilor permanente reunite din Camera Deputaților și din Senat;
e) ședințe ale comisiilor comune speciale sau ale comisiilor comune de anchetă;
f) activități desfășurate de grupurile parlamentare de prietenie cu alte parlamente;
g) activități desfășurate de către delegațiile Parlamentului la organizațiile și organismele internaționale;
h) ședințe comune ale Camerei Deputaților și Senatului.

În art. 12 se dispune că activitățile comune ale Camerei Deputaților și Senatului se desfășoară la convocarea celor două birouri permanente reunite sau la convocarea conducerii structurilor comune ale celor două Camere prevăzute în paragraful al doilea și al treilea art. 4.

Secț. 1 („Competență; convocarea ședințelor comune”)

Conform art. 13, Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în ședințe comune pentru:

1. primirea mesajului Președintelui României;
2. aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, a legilor rectificative și a contului de execuție bugetară;
3. declararea mobilizării totale sau parțiale;
4. declararea stării de război;
5. suspendarea sau încetarea ostilităților militare;
6. aprobarea strategiei naționale de apărare a țării;
7. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale Curții de Conturi;
8. numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor servicii;
9. numirea Avocatului Poporului;
10. stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora;
11. reexaminarea Legii bugetului de stat și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și reexaminarea legii adoptate în ședință comună, prin angajarea răspunderii Guvernului;
12. adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituției în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord;
13. depunerea jurământului de către Președintele României;
14. punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare;
15. suspendarea din funcție a Președintelui României sau a persoanei care asigură interimatul în exercitarea acestei funcții, în cazul în care a săvârșit fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituției;
16. încuviințarea stării de asediu sau a stării de urgență, în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale, instituită de Președintele României;
17. dezbaterea programului și a listei Guvernului și acordarea votului de încredere;
18. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură;
19. desfășurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege;
20. numirea și revocarea membrilor Curții de Conturi;
21. efectuarea altor numiri în funcții care, potrivit legii, intră în competența Parlamentului;
22. adoptarea legilor de aderare a României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene și la Tratatul Atlanticului de Nord;
23. adoptarea unor declarații, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic;
24. prezentarea hotărârii Curții Constituționale privind rezultatele referendumului național;
25. primirea unor reprezentanți ai altor state sau ai unor organisme internaționale;
26. celebrarea unor sărbători naționale sau a unor comemorări;
27. constituirea unor comisii comune de anchetă sau a altor comisii speciale;
28. adoptarea Codului de conduită al deputaților și al senatorilor;
29. dezbaterea textelor legislative aflate în divergență ca urmare a neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobării, în tot sau în parte, a raportului comisiei de mediere de către una dintre Camere, precum și adoptarea unui text definitiv în problemele divergente, în cazul proiectelor de acte normative neadoptate înaintea intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituției României nr. 429/2003;
30. alte situații în care birourile permanente ale celor două Camere consideră necesară convocarea lor în ședință comună.

Potrivit art. 14, Convocarea Camerelor în ședință comună se face de președinții acestora, de comun acord.

Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, convocarea în ședință comună se face de drept în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (2) și (3) și art. 93 din Constituția României, republicată, iar în celelalte cazuri prevăzute la art. 13 din respectivul regulament, convocarea se face în condițiile de mai sus.

Secț. a 2-a („Atribuțiile birourilor permanente; ordinea de zi și programul de lucru”)

Art. 15 prevede că Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului se întrunesc în ședință comună, la convocarea președinților acestora, pentru:

a) adoptarea proiectului ordinii de zi și a proiectului programului de lucru ale ședințelor comune ale Parlamentului;
b) stabilirea datei și locului desfășurării ședințelor comune;
c) pregătirea și asigurarea desfășurării în bune condiții a lucrărilor ședințelor comune;
d) îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de celelalte acte normative în vigoare incidente.

Lucrările ședințelor comune ale birourilor permanente ale celor două Camere sunt conduse, prin rotație, de președinții acestora sau, în absența lor, de către unul dintre vicepreședinți, desemnat de către președintele respectivei Camere.

Art. 16 dispune că la ședințele comune ale birourilor permanente participă câte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum și, la invitația celor 2 președinți, alte persoane a căror prezență este utilă pentru discutarea problemelor aflate în dezbatere.

Art. 17 stabilește că materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puțin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit Constituției și respectivului regulament, este necesară dezbaterea cu procedură de urgență în plenul Camerelor reunite.

Art. 18 prevede faptul că proiectele de legi se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comun al comisiilor sesizate în fond.

Art. 19 dispune că la solicitarea Președintelui României, primirea mesajului adresat Parlamentului se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi sau, după caz, la data solicitată.

După primirea mesajului, Parlamentul poate hotărî dezbaterea acestuia.

În același mod se va proceda și cu alte cereri ale Președintelui României formulate în exercitarea atribuțiilor sale.

Art. 20 stabilește că proiectul ordinii de zi și al programului de lucru este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru ședința comună.

Ordinea de zi și programul de lucru se adoptă cu votul deschis a cel puțin jumătate plus unu din numărul deputaților și senatorilor prezenți.

În mod excepțional, în orice ședință comună, președintele Camerei Deputaților sau președintele Senatului poate propune, pentru motive temeinice, modificarea ordinii de zi și/sau a programului de lucru, la cererea unuia dintre birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului.

Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi și/sau a programului de lucru se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opinii contrare, se va da cuvântul câte unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, după care se vor supune votării propunerile formulate.

Modificarea ordinii de zi și/sau a programului de lucru se efectuează în aceleași condiții ca și aprobarea acestora.

Secț. a 3-a („Lucrările în comisiile permanente”)

Art. 21 prevede că Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează proiectele de legi, spre dezbatere și avizare în fond, comisiei permanente a fiecărei Camere în competența căreia intră materia reglementată prin proiect, putând sesiza și alte comisii permanente pentru a-și da avizul. În același mod se va proceda și în cazul cererilor de reexaminare formulate de Președintele României, a reexaminărilor care trebuie făcute ca urmare a deciziilor Curții Constituționale sau pentru alte materiale care, potrivit art. 13, se dezbat în ședința comună a Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au stabilit că sunt necesare dezbaterea și avizarea în comisii permanente.

Propunerile legislative se transmit Consiliului Legislativ pentru obținerea avizului cerut de lege înaintea sesizării comisiilor permanente.

Cererile de reexaminare a legilor adoptate în ședințe comune se trimit spre dezbatere și avizare comisiilor sesizate inițial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul și-a angajat răspunderea se trimit spre dezbatere și avizare comisiilor în a căror competență intră materia reglementată de respectivele legi.

Art. 22 dispune că proiectele de legi și materialele prevăzute la art. 21 se dezbat în ședință comună de comisiile permanente ale celor două Camere, sesizate în fond, care întocmesc un raport comun.

Convocarea ședinței comune se face de către președinții comisiilor permanente sesizate în fond, cu cel puțin 48 de ore înainte de data ședinței, dacă, potrivit procedurii de urgență, nu este necesar un termen mai scurt.

Participarea deputaților și senatorilor la ședința comună a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.

În art. 23 se stabilește faptul că ședințele comune ale comisiilor sunt publice, cu excepția cazurilor în care plenul acestora decide altfel. Lucrările pot fi transmise sau difuzate de instituțiile mass-media, dacă acest lucru este aprobat de majoritatea parlamentarilor prezenți.

Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a secretarilor de stat, situație în care prezența acestora este obligatorie.

La ședințele comune ale comisiilor permanente au dreptul să participe deputații și senatorii, din alte comisii, care au făcut propuneri sau amendamente, precum și reprezentanți ai departamentelor legislative din cele două Camere. La solicitarea președinților comisiilor pot participa specialiști ai comisiilor permanente respective și specialiști ai Guvernului.

Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale și specialiști din partea unor autorități publice sau a altor instituții specializate. Reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și specialiștii invitați pot să își prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna președintelui comisiei documentații ce vizează tematica pusă în discuție.

Persoanele care nu sunt membre ale comisiilor permanente sesizate în fond nu pot participa la vot.

Conform art. 24, comisiile permanente sesizate lucrează legal, în ședințe comune, în prezența a cel puțin jumătate plus unu din numărul parlamentarilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenți.

În situația în care comisiile permanente nu se pot reuni în ședință comună cu respectarea prevederilor anterioare și nu se poate depune raportul în termenul stabilit, cele două birouri permanente pot aproba înscrierea pe ordinea de zi a ședinței comune a proiectului de lege sau a propunerii legislative în vederea dezbaterii și adoptării respectivului act normativ, fără raport.

Art. 25 prevede că votul în comisie este, de regulă, deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret.

Art. 26 dispune că lucrările ședințelor comune sunt conduse de președintele uneia dintre comisiile permanente sesizate, conform acordului celor 2 președinți.

Cu privire la desfășurarea ședințelor comisiilor se încheie procese-verbale. La solicitarea președinților comisiilor se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputați și senatori.

Prin grija birourilor comisiilor se redactează sinteza lucrărilor comisiilor reunite, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.

Art. 27 prevede că președinții comisiilor permanente sesizate în fond stabilesc, de comun acord, un termen în care să le fie remise avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau alte propuneri.

În cazul nerespectării acestui termen, comisiile reunite, sesizate în fond, vor putea redacta raportul fără a mai aștepta avizele celorlalte comisii.

În art. 28 se dispune că după examinarea proiectului de lege sau a propunerilor legislative, a avizelor și a amendamentelor scrise primite, unu sau mai mulți raportori desemnați de comisiile permanente reunite, la propunerea președinților acestora, vor întocmi un raport comun, care va fi supus aprobării prin vot.

În raportul comisiilor permanente reunite sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ și la avizele altor autorități publice, dacă s-au primit asemenea avize.

Raportul va cuprinde propuneri motivate privind adoptarea fără modificări a inițiativei legislative, respingerea acesteia sau adoptarea acesteia cu modificări și/ori completări și se înaintează birourilor permanente.

Rapoartele se semnează de președinții comisiilor reunite și de secretarii respectivi.

În cazul în care comisiile reunite examinează în fond mai multe proiecte de legi și propuneri legislative care au același obiect de reglementare se întocmește un singur raport, cu respectarea prevederilor din paragraful al doilea și al treilea.

Art. 29 stabilește faptul că raportul comun, însoțit de avize, se transmite biroului permanent al fiecărei Camere, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia la deputați și senatori și, după caz, Guvernului ori altor autorități publice îndreptățite, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen. Difuzarea către Guvern sau alte autorități publice îndreptățite se face de Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Secț. a 4-a („Desfășurarea ședințelor comune”)

Art. 30 prevede că lucrările ședințelor comune sunt conduse, alternativ, de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, asistați de 2 secretari, câte unul de la fiecare Cameră.

În art. 31 se dispune că ședințele comune ale celor două Camere sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea președintelui care conduce ședința sau a unui grup parlamentar, se hotărăște, cu cel puțin jumătate plus unu din voturile deputaților și senatorilor prezenți, ca acestea să fie secrete.