Regimul legal al dobânzilor în dreptul profesioniștilor-comercianți

13 dec. 2023
Articol UJ Premium
1.262 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Introducere. Dobânzile moratorii au un regim specific în dreptul profesioniștilor, regulile acestora fiind unele dintre puținele rămase în dreptul obligațiilor profesioniștilor. Păstrarea acestor reguli în dreptul profesioniștilor, prin absorbirea lor în Codul civil din Codul comercial 1887, este dictată de rațiunea, comună tuturor celorlalte reguli care alcătuiesc acest drept, protejării creanțelor profesioniștilor și a executării cu celeritate a acestora.

Dreptul comun al obligațiilor este cel care organizează regimul dobânzilor moratorii, în dreptul profesioniștilor aceste reguli având câteva aplicații particulare unele chiar derogatorii precum și în organizarea unor reguli a căror aplicare asigură un nivel mai mare al cuantumului daunelor-interese moratorii.

Regimul dobânzilor moratorii în dreptul profesioniștilor necesită deci aplicarea regulilor dreptului comun al dobânzilor (I) unele dintre acestea fiind însă înlăturate de regimul special al dobânzilor organizat pentru sancționarea întârzierii executării obligațiilor de plată a datoriilor bănești născute din exploatarea întreprinderilor (II).

I. Dreptul comun al dobânzilor

1. Noțiunea de dobândă. Dobânda remuneratorie și dobânda penalizatoare. Sediul materiei: art. 1.489 și art. 1.535-1.532, 1.534-1.536 C. civ. și O.G. nr. 13/2011[1].

Dobânda are două funcții: dobândă remuneratorie, aceasta fiind stabilită convențional; și dobândă sancționatoare, o sumă de bani, reprezentând daunele-interese moratorii datorată de debitor pentru prejudiciul produs prin întârzierea executării obligației de plată a sumei de bani, al cărui cuantum este evaluat legal, în lipsa unei dobânzi convenționale moratorii ori a unei clauze penale [art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011].

Totodată, legea asimilează sumei de bani datorată cu titlu de dobândă și alte prestații la care debitorul se obligă cu titlu de echivalent al folosinței capitalului [art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 13/2011].

a. Dobânda convențională este suma de bani datorată de debitor în temeiul contractului, cu titlu de preț pentru beneficiul folosirii capitalului creditorului. Această dobândă poartă denumirea de dobândă remuneratorie. În lipsa stipulării în contract a ratei acestei dobânzi cuantumul ei se calculează potrivit regulilor dobânzii legale [art. 1.489 alin. (1) C. civ.].

b. Dobânda penalizatoare. În opoziție cu cea convențională, dobânda penalizatoare este datorată în virtutea legii și tot la fel este stabilit și cuantumul ei, fiind o noțiune specifică regimului general al executării silite a datoriei plății unei sume de bani de debitor. Dobânda penalizatoare reprezintă suma de bani, al cărui cuantum este fixat de lege, reprezentând daunele-interese pentru prejudiciul produs creditorului prin întârzierea executării datoriei de plată a unei sume de bani. Pe scurt, dobânda penalizatoare reprezintă daunele-interese, denumite în acest caz daune-interese moratorii (mora-întârziere), pentru întârzierea executării datoriei de plată a unei sume de bani, de exemplu, prețul datorat dintr-un contract.

2. Condițiile generale ale răspunderii debitorului pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Ca reguli comune ale răspunderii civile, deci și în răspunderea contractuală, nașterea obligației la reparare necesită îndeplinirea condițiilor: punerea în întârziere a debitorului; dovada obligației pe care debitorul avea datoria să o execute, în cazul răspunderii contractuale aceasta fiind dovedită prin proba contractului care a generat această obligație; încălcarea acesteia, în răspunderea contractuală prin omisiunea executării, executarea neconformă sau cu întârziere, sarcina acestei probe revenind creditorului doar dacă obligația contractuală este de prudență și diligență, în cazul răspunderii contractuale pentru cea de rezultat fiind suficientă dovada contractului, neexecutarea fiind prezumată (art. 1.481 și art. 1.548 C. civ.); și proba prejudiciului produs prin neexecutarea obligației.

3. Particularitățile condițiilor generale ale răspunderii pentru întârzierea executării obligației de plată a sumei de bani. Răspunderea debitorului pentru întârzierea executării obligației de plată a unei sume de bani este subordonată condițiilor arătate, particular acesteia fiind regimul probei prejudiciului și implicit al stabilirii daunelor-interese moratorii.

Dobânda penalizatoare este noțiune specifică răspunderii pentru prejudiciul produs prin întârzierea executării obligației de plată a sumei de bani.

În cadrul general al răspunderii debitorului pentru încălcarea obligației datorate, distingem între prejudiciul pe care acesta îl datorează cu titlul de reparație pentru întârzierea plății unei sumei de bani, daune-interese moratorii, și cel produs și datorat cu titlul de daune-interese compensatorii ca urmare a neexecutării, a executării neconforme ori a întârzierii executării datoriei ce are ca obiect obligația de a da un bun în natură ori pentru neexecutarea obligației de a face sau a nu face. Diferența dintre cele două feluri de daune-interese constă în modalitatea de evaluare a prejudiciului suferit de creditor.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

(i) În cazul daunelor-interese compensatorii evaluarea prejudiciului este judiciară fiind alcătuit din prejudiciul efective și cel al lipsei de folosință: damnum emergens și lucrum cessans [art. 1.531 alin. (1) C. civ.].

(ii) În cazul daunelor-interese moratorii și acestea acoperă prejudiciul efectiv și lipsa beneficiului însă legiuitorul a ales să evite aleatoriul unei practici judiciare neunitare care ar fi rezultat, prin natura evaluării acestui prejudiciu, întârzierea plății unei sume de bani.

În ambele specii de prejudicii, cuantumul daunelor-interese poate fi stabilit și convențional prin clauza penală.

Pentru daunele-interese moratorii, în lipsa unei clauze penale prin care părțile au stabilit cuantumul sumei datorate pentru întârzierea plății ori al convenției asupra ratei dobânzii moratorii, legea organizează un regim comun al daunelor-interese moratorii și un mod de calcul al întinderii lor, precum și unele reguli derogatorii ale regimului dobânzilor moratorii pentru întârzierea plății sumei de bani între profesioniști și între aceștia și autoritatea contractantă.

4. Dreptul comun privind stabilirea și evaluarea daunelor-interese pentru întârzierea plății sumelor de bani. În lipsa unor stipulații prin care părțile să prevadă cuantumul daunelor-interese moratorii pentru întârzierea plății unei sume de bani ori a clauzei penale arătate, legea este cea care organizează regulile de stabilire a daunelor-interese moratorii [art. 1.535 alin. (1) C. civ.].

(i) În cazul în care părțile au convenit nivelul ratei dobânzii remuneratorii și dacă acest nivel este mai mare decât cel al dobânzii legale, dobânda penalizatoare se va calcula la nivelul ratei dobânzii remuneratorii, fără a fi necesar să fie dovedit existența unui prejudiciu iar debitorul nu poate să conteste existența și cuantumul acestui prejudiciu [art. 1.535 alin. (1)-(2) C. civ.].

(ii) Dacă nivelul ratei dobânzii remuneratorii este mai mic decât cel legal, dobânda penalizatoare la care are dreptul creditorul este dobânda legală la care pot fi adăugate și daune-interese suplimentar care să acopere întregul prejudiciu suferit de acesta [art. 1.535 alin. (3) C. civ.].

(iii). Dacă nu există nici dobânda convențională a ratei dobânzii remuneratorii, legea fixează regulile de evaluare a cuantumului daunelor-interese moratorii.

(iv). Creditorul nu este ținut să probeze existența daunelor-interese moratorii pentru întârzierea plății datoriilor bănești [art. 1.535 alin. (1) C. civ.]. Cu excepția cazului în care rata dobânzii la care se calculează cuantumul prejudiciului este mai mică decât cea legală ipoteză în care poate fi dovedit și pretins un prejudiciu suplimentar care să acopere prejudiciul real [art. 1.535 alin. (3) C. civ.], creditorul nu este obligat să probeze existența prejudiciului suferit pentru întârzierea executării creanței bănești și nici debitorul nu poate pretinde că întinderea prejudiciului este mai mic decât cel calculat prin aplicarea ratei dobânzii legale.

5. Calculul dobânzii legale penalizatoare datorată de debitor în dreptul comun. Daunele moratorii datorate creditorului neprofesionist cu titlu de dobânzi penalizatoare sunt stabilite după o formulă legală de calcul a prejudiciului, alcătuită din elementele obiective variabile: suma de bani neachitată și perioada de timp a întârzierii; și un tarif fix, nivelului ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus patru puncte procentuale [art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011].

Rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011].

6. Extinderea regulii de evaluare legală a prejudiciului produs prin întârzierea obligații de plată a sumei de bani la alte cazuri de angajare a răspunderii pentru întârzierea executării obligației. Această extindere este o regulă de drept comun, aplicabilă deopotrivă și profesioniștilor. Potrivit dreptului comun, întârzierea executării altor obligații decât cele ce au ca obiect plata sumelor de bani dă dreptul la daunele-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației, cu excepția cazului în care se poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârziere (art. 1.536 C. civ.).

Regula este rațională căci întârzierea dă naștere unui prejudiciu care este evaluabil în bani, reprezentând contravaloare lipsei, pe perioada întârzierii executării, a valorii pe care creditorul trebuia să o primească. Dacă suma reprezentând contravaloarea arătată ar fi fost depusă la bancă ar fi obținut un beneficiu. Acesta este dauna moratorie calculată după regulile dobânzii legale penalizatoare. În consecință, textul legal arătat a acordat creditorului posibilitatea de a solicita daunele-interese pentru întârzierea executării obligațiilor arătate, altele decât plata unei sume de bani, având avantajul că nu mai este nevoit să facă dovada întinderii prejudiciului, acesta fiind evaluat legal.

Prin această regulă legea a conferit creditorului facultatea de a utiliza regimul daunelor-interese moratorii, mult mai facil de evaluat, renunțând astfel la utilizarea regimului daunelor-interese compensatorii, mai dificil de evaluat, alegerea uneia sau alteia fiind decisă de acesta. Dacă prejudiciul este mai mare decât cel rezultat prin calcului dobânzii legale, creditorul poate solicita reparația potrivit prejudiciului real.

II. Dreptul profesioniștilor privind calculul daunelor interese-moratorii

1. Calculul dobânzii legale penalizatoare pentru întârzierea executării plății sumei de bani datorată profesioniștilor-comercianți între ei. Formula din dreptului comun al calculării întinderii (cuantumul) daunelor moratorii pentru întârzierea plății datoriei în bani se aplică și în ipoteza în care debitorul și creditorul sunt profesioniști, cu modificarea însă a nivelului punctelor adăugate ratei dobânzii de referință a BNR.

Cuantumul dobânzilor penalizatoare datorate de debitorul profesionist creditorului profesionist este stabilit prin luarea în calcul al nivelului ratei dobânzii de referință a BNR, plus opt puncte procentuale [art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 introdus prin art. 20 din Legea nr. 72/2013[2]].

Acest mod de calcul al dobânzii penalizatoare se aplică și în raportul dintre profesionistul-comerciant și autoritatea contractuală [art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011].

2. Calculul dobânzii legale penalizatoare pentru întârzierea executării plății sumei de bani datorată întreprinderilor fără scop lucrativ[3]. Cuantumul dobânzii legale penalizatoare pentru neexecutarea obligației de plată a sumei de bani datorată unei întreprinderi fără scop lucrativ se calculează după formula dreptului comun al dobânzii legale penalizatoare prevăzută pentru întârzierea executării creanței bănești, suma rezultată fiind diminuată cu 20% [art. 3
alin. (4) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011].

3. Condițiile aplicării regimului dobânzii penalizatoare între profesioniști ori dintre aceștia și autoritatea contractantă.

a. Datoria să fie izvorâtă din exercițiul activității unei întreprinderi și să fie izvorâtă din raportul între profesioniști. Dacă profesionistul este o întreprindere non profit se aplică modul de calcul prevăzut pentru neprofesioniști, suma rezultată fiind redusă cu 20%.

b. Datoria trebuie să fie lichidă. Datoria trebuie să existe, adică să nu fie o simplă eventualitate, să fie determinată ca întindere (lichidă).

Instanța este competentă să decidă asupra existenței și întinderii daunelor-interese moratorii.

c. Datoria trebuie să fie exigibilă. Particularitățile regimului exigibilității datorii bănești datorate profesionistului. Derogatoriu de la dreptul comun al răspunderii contractuale, în cazul în care obligația debitorului are ca obiect plata unei sume de bani, creditorul nu este ținut să efectueze operațiunea de punere în întârziere a debitorului, datoria fiind exigibilă de la momentul la care aceasta este scadentă [art. 1.523 alin. (2) lit. d) C. civ.]. În consecință, daunele interese moratorii curg de la data la care obligația este exigibilă, iar debitorul nu beneficiază de termenul de executare (de grație) care trebuie să fie inclus în notificarea pentru punerea în întârziere
[art. 1.522 alin. (3) C. civ.].

d. Proba convenției privind dobânda remuneratorie. Când părțile au convenit o dobândă remuneratorie ori au stabilit o rată a dobânzii aplicabilă în cazul daunelor interese moratorii pentru întârzierea plății datoriei, dovada acestor convenții se face prin act scris. În lipsa preconstituirii de probe, cel puțin în forma înscrisului sub semnătură privată, se aplică regimul dobânzii legale
(art. 6 din O.G. nr. 13/2011).

4. Excepții de la regimul calculării prejudiciului prin aplicarea regimului dobânzilor moratorii. Legea prevede expres câteva cazuri în care creditorul poate pretinde un prejudiciu mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea regimului calculului dobânzii legale, ori condiții particulare de calcul al prejudiciului:

– asociatul datorează dobânzi și alte prejudicii dacă nu a depus aportul în numerar în ziua în care trebuia să verse suma datorată;

– asociatul care a depus ca aport o creanță iar societatea nu a putut să o realizeze, datorează dobânzi și alte prejudicii;

– mandatarul care a întrebuințat în interes propriu sumele primite în contul mandatului datorează dobânzi începând din ziua întrebuințării, iar pentru cele cu care a rămas, din ziua în care a fost pus în întârziere (art. 2.020 C. civ.).

 

Concluzii

Încă din dreptul roman și până astăzi, pe considerente diferite, a fost restricționat regimul dobânzii fie prin a interzice practicarea acesteia, în special în dreptul evului mediu, sub presiunea bisericii, fie prin plafonarea nivelului acesteia.

Atunci când practicarea dobânzii a fost permisă, nivelul acesteia a fost constant restricționat prin fixarea unui nivel al acesteia. Nivelul tarifului dobânzii a fost, în principiu, același atât pentru dobânda remuneratorie cât și pentru cea usuară, căci rațiunea acestor două tipuri de dobânzi este în fond aceeași: folosirea de debitor a capitalului creditorului, fie voluntar, în temeiul contractului, fie involuntar, prin comportamentul culpabil al debitorului de a întârzia restituirea sau plata unei creanțe bănești, folosindu-se astfel de suma respectivă de bani. Aceasta este rațiunea pentru care, încă din dreptul roman și până astăzi, dobânda moratorie, reprezentând dezdăunarea pentru prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea plății sumei de bani de debitor nu trebuia să fie dovedită.

Remarcăm că dintotdeauna a fost admis că dobânda poate avea și alt obiect decât o sumă de bani, de exemplu, în perioada evului mediu, fiind interzisă dobânda, aceasta era percepută sub forma exploatării de creditor a unui bun al debitorului în schimbul împrumutului unei sume de bani. Astăzi legea specială prevede că dobânda poate avea și alt obiect decât o sumă de bani, sub condiția ca prestația să fie convenită ca echivalent al folosinței unui capital [art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 13/2011].

Se observă cu ușurință că de-a lungul istoriei tehnica juridică de organizare a dobânzii a fost mereu aceeași: prin norma civilă de drept comun este reglementat regimul general al dobânzii remuneratorii și a celei moratorii iar prin legea specială este fixat nivelul cuantumului acesteia.

În fine, tot istoria demonstrează că dobânda a avut un regim comun în dreptul civil și în cel comercial însă nivelul cuantumului acesteia a fost mai mare în raporturile comerciale. Rațiunea acestei distincții este diferită în cazul dobânzii remuneratorii față de cea moratorie în raporturile comerciale pe care nu o regăsim în cele necomerciale. În cazul dobânzii remuneratorii comerciale creditorul comerciant, de regulă bancher, este legitimat să pretindă un procent mai mare de dobândă pentru că debitorul comerciant obține un beneficiu important din exploatarea capitalului împrumutat. În cazul dobânzii moratorii comerciale, pe lângă rațiunea beneficiului de care se bucură debitorul prin utilizarea culpabilă a capitalului creditorului, căci întârzierea restituirii împrumutului ori a plății sumei de bani a permis acestuia să exploateze acest capital și să obțină beneficiu, se adaugă ideea de protecție a creanței și de garantare a executării acesteia. Știind că sancțiunea întârzierii executării creanței bănești este costisitoare, debitorul se va grăbi să plătească datoria la scadență. În plus, pe aceeași rațiune de protejare și de garantare a executării creanței creditorului comerciant, condițiile angajării răspunderii în daune-interese moratorii sunt mai facile pentru acesta.


* Articolul este extras din volumul „Dreptul și societatea în tranziție”, sesiunea anuală de comunicări științifice, 20-21 aprilie 2023, Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, București.

[1] O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în M. Of. nr. 607 din 29 august 2011.

[2] Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, publicată în
M. Of. nr. 182 din 02.04.2013.

[3] În doctrină întreprinderile fără scop lucrativ sunt numite profesioniștii-necomercianți, în opoziție cu întreprinderile ce au scop lucrativ, denumiți profesioniști-comercianți.

Regimul legal al dobânzilor în dreptul profesioniștilor-comercianți was last modified: decembrie 12th, 2023 by Dumitru Vaduva

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Dumitru Vaduva

Dumitru Vaduva

Este lector univ. dr., Universitatea din Pitești, Facultatea de Științe Economice și Drept .
A mai scris: