Regimul juridic al societăţii cu răspundere limitată în sistemul de drept bulgar

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Constituirea societăților cu răspundere limitatăConstituirea societății cu răspundere limitată necesită efectuarea unui set de acțiuni ce trebuie îndeplinite, din punct de vedere legal, cu respectarea unei anumite ordini^[17]. Actul cu care se constituie societatea cu răspundere limitată poate fi contractul societății sau statutul în cazul S.R.L.- ului cu unic asociat [art. 114, alin. (3)]. Contractul societății sa va încheia în formă scrisă [art. 114 alin. (1)]. Membrii fondatori pot semna contractul societății personal sau prin reprezentant cu mandat special autorizat de către notar [art. 114 alin. (2)]. Cerințele ce trebuie îndeplinite pentru a fi membru fondator sunt cuprinse în reglementările generale pentru societăți. Articolul 65 ne arată cine este apt să înființeze o societate: „Membrii fondatori ai societății trebuie să fie persoane fizice sau juridice, bulgare sau străine care au capacitate deplină de exercițiu”. În lege nu este arătat un număr maxim de asociați, rezultând că pot fi unul sau mai mulți.Conținutul contractului de societate este format din două parți, o parte în care este prevăzut conținutul obligatoriu și una ce conține elemente facultative.

Conținutul obligatoriu este cuprins în art. 115 alin. (1) pct. 1-7. Acestea sunt: sediul social, firma, adresa sediului social; obiectul de activitate al societății și durata pentru care se înființează societatea; numele, respectiv denumirea și codul unic de înregistrare, al asociaților; valoarea capitalului social; valoarea aporturilor cu care asociații contribuie la formarea capitalului social; organele de conducere și felul în care vor reprezenta societatea; beneficiile asociaților, dacă au fost negociate. În cazul în care la momentul înregistrării nu a fost vărsat integral capitalul social subscris, în contract vor fi menționate condițiile vărsării și data la care trebuie vărsat integral acesta. Data la care trebuie constituit integral capitalul social nu poate fi mai târziu de doi ani după înregistrarea societății în registrul comerțului. La momentul înregistrării instanța/registrul este obligat/ă să verifice dacă contractul societății conține informațiile enumerate în punctele 1-7, care trebuie să fie și în conformitate cu legea. Conținutul facultativ este cuprins în pct. 8 al art. 115 și cuprinde „alte drepturi și obligații ai asociaților”.

Pentru a se putea înființa, societatea trebuie să fie înmatriculată în registrul comerțului, ea dobândind personalitate juridică de la data înmatriculării (art. 67). Persoana responsabilă pentru depunerea cererii de înmatriculare și a celorlalte documente necesare este administratorul (art. 67).

Anterior înmatriculării societății trebuie îndeplinite condițiile enumerate în art. 119, anume să fi fie prezentat contractul de societate, să fie angajat/angajați administrator/i ai societăți și să fie vărsată valoarea minimă stabilită de lege a capitalului social. În cazul în care societatea se înregistrează cu valoarea capitalului mai mare decât minimul stabilit de lege, trebuie să fie efectiv vărsate șaptezeci de procente (70/100) din acesta.

Până în momentul înmatriculării membrii fondatori ai societății pot încheia, prin excepție(regula fiind că societate încheie acte în nume propriu de la data înmatriculării), acte juridice în numele societății, iar drepturile și obligațiile care se nasc din încheierea acestor acte trec automat în patrimoniul societății de la data în care dobândește personalitate juridică^[18].

Societate cu răspundere limitată care a fost înmatriculată cu respectarea condițiilor stabilite în lege dobândește personalitate juridică, astfel, ea va fi considerată o ființă juridică nouă cu voință proprie. Ea dobândește capacitatea de a încheia acte juridice în nume propriu prin care își exercită drepturile și își asumă obligații proprii^[19].

Funcționarea societăților cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată funcționează prin intermediul organelor de conducere. S.R.L.-ul este o societate autonomă, neexistând organe exterioare care conduc activitatea societății, iar voința ei fiind formată de către asociați. În articolul 135 alin. (1) sunt arătate organele obligatorii și necesare fiecărei societăți cu răspundere limitată. Acestea sunt adunarea generală a asociaților și administratorul/i. Administratorul poate să nu fie asociat [art. 135 alin. 2)]. Articolul 144 acordă posibilitatea societății cu răspundere limitată de a alege un controlor (cenzor^[20]) în contractul de societate. Alegerea acestui organ este facultativă.

Adunarea generală a asociaților este organul suprem de deliberare și decizie al societății. Datorită acestui lucru, acesteia îi revine dreptul de a alege celelalte organe ale societății, și anume administratorul și controlorul (cenzorul). A.G.A. este alcătuită din asociații societății și administratorul societății, care va participa la adunarea generală a asociaților cu vot consultativ, în cazul în care nu este și asociat [art. 136 alin. (2)]. În situația în care angajații societății sunt în număr mai mare de 50, ei vor fi reprezentați în adunarea generală a asociaților și vor avea vot consultativ.

La adunarea generală au dreptul să participe toți asociații din societate, indiferent de numărul și valoarea părților sociale deținute [art. 123 alin. (1)]. Legea permite ca asociații să participe în A.G.A. personal sau prin reprezentat. Asociatul – persoană juridică – participă la adunarea generală prin administratorul său sau o persoană împuternicită de către acesta^[21].

Nu orice întâlnire a asociaților poate fi considerată adunare generală. O întâlnire este considerată adunare generală dacă respectă anumite prevederi legale. Convocarea adunării generale se face de către administratorul societății [art. 138 alin. (1)]. Adunarea este de două feluri: ordinară și extraordinară. Felul acesteia se determină în ordinea de zi^[22]. Convocarea ordinară se convoacă cel puțin o dată pe an de către administrator. În aceasta sunt acceptate raportul și bilanțul anual și se emite hotărârea privitoare la distribuirea profitului și plata dividendelor. Toate celelalte adunări sunt extraordinare, în sensul că ele au o ordine de zi determinată după nevoile presante ale societății. Acestea se pot convoca ori de câte ori este necesar. Asociații pot cere administratorului să convoace adunarea generală, dacă ei reprezintă 1/10 din capitalul social. Dacă administratorul nu convoacă adunarea generală în timp de 2 săptămâni de când a fost sesizat, asociații care au cerut convocarea adunării generale, o pot convoca din propria inițiativă [art. 138 alin. (20)]. Administratorul mai este obligat să convoace adunarea generală extraordinară imediat după ce pierderile societății depășesc 1/4 din capitalul social [art. 138 alin. (3)].

Articolul 139 ne arată că convocarea oricărei adunării trebuie făcută cu notificare, în formă scrisă, către fiecare asociat, cu cel puțin 7 zile înainte de data întâlnirii, dacă nu a fost prevăzut altfel în contul societății. Această notificare trebuie să conțină și ordinea de zi.

Competența adunării generale este enumerată în art. 137 alin. (1) pct. 1-9, dar această enumerare nu este una limitativă. Astfel, A.G.A.:

1. Modifică și suplimentează contractul societății;

2. Admite și exclude asociați, își dă acordul pentru transmiterea părții sociale către un asociat nou (transmiterea între asociați se face fără acordul adunării generale – art. 129 alin. (1);

3. Acceptă raportul și bilanțul anual, distribuie profitul și ia decizii pentru plata acestuia;

4. Hotărăște majorarea sau reducerea capitalului social;

5. Alege administrator, determină remunerația lui și îl eliberează/ revocă din poziția lui;

6. Ia decizii în privința deschiderii sau închiderii unei sucursale/ filiale și participării în alte societății;

7. Ia decizii în privința achiziției și exproprierii unor bunuri imobile și drepturilor de proprietate asupra lor;

8. Ia decizii în privința formulării cererii de chemare în judecată a societății împotrivă administratorului sau controlorului (cenzorului) și angajarea unui reprezentant;

9. Ia decizii referitoare la plăți/aporturi adiționale.

Fiecare asociat are un drept de vot proporțional cu părțile sale sociale (va avea atâtea voturi câte părți sociale deține), dacă nu a fost stabilit altfel în contractul societății [art.137 alin. (2)].

Deciziile la care face referire alin.1 pct. 1, 2 și 9 sunt luate cu majoritate de 3/4 din capitalul social, iar decizia în pct. 4, cu unanimitate – în contractul societății poate fi prevăzut ca deciziile să fie luate cu altă formă de majoritate (să nu fie 3/4). Asociatul exclus nu are drept de vot și nu se va ține cont de partea lui socială la vot. Celelalte decizii se iau cu majoritate absolută (1/2 +1 din capitalul social), dacă nu e prevăzut altfel în contractul societății [art. 137 alin. (3)].

Articolul 143, alin. 1 arată obligativitatea înscrierii hotărârii A.G.A. în registrul intern (evidența societății). Hotărârile adunării generale în privința modificării sau suplimentării contractului societății, precum și deciziile pentru dizolvarea societății, produc efecte după înregistrarea lor în registrul comerțului [art. 144 alin. (3)].

Majorarea și reducerea capitalului social, acceptarea și excluderea asociatului, transformarea societății, angajarea și concedierea administratorului, precum și angajarea lichidatorului, produc efecte la momentul înregistrării în registrul comerțului [art. 144 alin. (4)].

Administratorul este organ obligatoriu al societății și este necesar funcționării acesteia [art. 135 alin. (1) pct. 2]. El va fi numit prin contractul de societate (art. 115) și își exercită funcțiile imediat ce contractul este încheiat. Acesta poate fi numit și ulterior prin hotărârea A.G.A..

Cine poate fi administrator? Nu este necesar ca persoana care va fi administrator să fie și asociat, dar este imperativ ca această persoană să aibă capacitate deplină de exercițiu^[23]. Nu poate fi administrator persoana care a declarat faliment. Nu poate fi administrator persoana care a fost administrator, membru al organului de conducere sau altui organ de control a unei societăți care a declarat faliment în ultimii doi ani precedenți acestei decizii, dacă au rămas creditori nesatisfăcuți [art. 141 alin. (8)].

Societatea poate fi reprezentată de mai mulți administrator. În condițiile existenței mai multor administratori ai aceleiași societăți, ei vor putea acționa independent dacă contractul societății nu prevede contrariul [art. 141 alin. (2)]. În registrul comerțului se va înscrie numele administratorului care reprezintă societatea [art. 141 alin. (3)].

Conform articolului 141 alin. (1), administratorul organizează și conduce activitatea societății conform prevederilor legii și deciziilor adunării generale. Acesta este textul de lege de bază, care într-o modalitate generală conturează competența administratorului. Dar mai sunt menționate responsabilități ale acestuia și în alte dispoziții ale legii; administratorul va convoca adunarea generală a asociaților (art. 138), totodată fiind responsabil să țină registrul intern^[24] al societății (art. 143).

Pentru protejarea intereselor societății, legea interzice administratorilor anumite acțiuni, în lipsa acordului expres din partea adunării generale. Astfel, acestora le este interzis să ocupe funcții de conducere în alte societății concurente, să participe în alte societăți cu răspundere limitată, să încheie acte comerciale în nume propriu sau în numele societății, fără să beneficieze de acordul A.G.A.. Aceste interdicții pot fi ridicate cu autorizarea societății (art. 142). Dacă administratorul încalcă prevederile articolului 142 va fi obligat să plătească daune pentru prejudiciul cauzat.

Articolul 145 prevede că administratorul și controlorul vor fi trași la răspundere pentru pagubele cauzate societății, în caz că pagubele suferite de către societate au fost cauzate de aceștia.

Administratorul poate fi revocat oricând prin hotărârea A.G.A. [art. 141 alin. (4)], în acest caz numele lui fiind radiat din registrul comerțului. Asemenea, el poate cere radierea sa din registrul comerțului cu notificare scrisă către societate. În termen de o lună de la primirea notificării scrise, societatea este obligată să solicite înscrierea radierii administratorului în registrul comerțului. Dacă societatea nu a acționat într-o lună, administratorul poate solicita singur radierea sa din registrul comerțului [art. 141 alin. (5)].

Împuternicirea, precum și radierea administratorului, vor produce efecte și față de terții de bună-credință, ulterior înregistrării [art. 141 alin. (6)].

Noțiunea de „controlor” în legislația bulgară este asemănătoare, în anumite aspecte, cu noțiunea de cenzor. Controlorul este un organ facultativ al societății cu răspundere limitată (art. 135). Contractul de societate poate să prevadă necesitatea alegerii unui controlor (art. 144) sau el poate fi ales ulterior printr-o hotărâre A.G.A. care va fi luată cu vot reprezentând 3/4 din capitalul social^[25].

Atribuțiile lui sunt de a monitoriza desfășurarea activității societății în concordanță cu contractul societății și cu scopul păstrării patrimoniului societății. Metoda de lucru a controlorului constă în efectuarea de verificări materiale și contabile, precum și verificări ale întregii activități.

Controlorii vor întocmi raport care va fi prezentat adunării generale [art. 140 alin. (1)].

Nu pot fi controlori ai societăți următoarele persoane:

1. Administratorul, înlocuitorii lui și persoanele angajate de către societate;

2. Soțul, rudele în linie dreaptă și linie colaterală până la gradul al 3-lea ale persoanelor arătate la pct. 1;

3. Persoanele care au fost pronunțate, printr-o hotărâre, ca nedemne, rezultând că nu pot ocupa funții de demnitate publică.

Dizolvarea și lichidarea societății

Dizolvarea societății se poate realiza în două modalități diferite, și anume, cu și fără lichidare. În cazul dizolvării societății cu lichidare, ea rămâne în existență, dar se încheie activitatea comercială efectivă și începe procedura de lichidare. Odată ce se finalizează procedura de lichidare societatea va fi radiată din registrul comerțului^[26].

În cazul dizolvării societății fără lichidare, se transmite activitatea și patrimoniul societății către o altă entitate juridică. Acesta este cazul absorbirii de către o altă societate, fuziunii cu altă societate sau transformării societății respective.

Motivele pentru dizolvare sunt de două feluri, contractuale și legale. Articolul 154 dispune în alin. (2) că pot fi prevăzute motive pentru dizolvarea societății în contractul de societate, ca de exemplu, realizarea scopului înființării.

Motivele legale sunt enumerate în articolul 1 alin. (1) pct. 1-5, iar ele sunt:

1. Trecerea timpului stabilit, în contractul de societate. pentru durata societății;

2. Prin hotărârea asociaților, luată cu majoritate de 3/4 din capitalul social, dacă în contractul societății nu s-a prevăzut majoritate mai mare;

3. Prin fuziune și achiziție într-o societate pe acțiuni sau societate cu răspundere limitată;

4. Prin declararea falimentului;

5. Printr-o hotărâre a curții Raionale*(în a căreia raza teritorială este sediul societății)* în cazurile prevăzute de legea prezentă.

Articolul 155 enumeră cazurile menționate mai sus. Astfel, societatea poate fi dizolvată printr-o hotărâre a instanței Raionale în a cărei rază teritorială se află sediul societății la cererea asociaților care reprezintă 1/5 din capitalul social, dacă există motive temeinice și la cererea procurorului în cazul în care activitatea societății este contrară legii sau în cazul în care timp de 3 luni societatea nu are administrator înregistrat.

Dizolvarea societății din motivul prevăzut de art. 154, punctele 1, 2 și 5 și art. 155 va deschide procesul de lichidare (art. 156).

Lichidarea reprezintă ansamblul operațiunilor juridice necesare terminării tuturor afacerilor încă nefinalizate la data dizolvării societății, vânzarea bunurilor din activul societății, satisfacerea creanțelor societății, achitarea datoriilor acesteia și împărțirea activului net între asociați^[27].

Când dizolvarea societății se realizează cu lichidare, se va schima firma societății, adăugându-i-se obligatoriu sintagma „în lichidare”.

Termenul în care trebuie să fie finalizată procedura de lichidare va fi dat de adunarea generală a asociaților^[28].

Lichidatorul societății este administratorul, cu excepția cazului în care este numită o altă persoană prin contractul societății sau prin hotărârea adunării generale. La cererea controlorului (cenzorului) sau a asociaților care dețin cel puțin 1/10 din capitalul social, instanța poate numi alți lichidatori.

Societatea în care capitalul este deținut de către o singură persoană fizică se dizolvă prin moartea sa, dacă nu se prevede altfel sau moștenitorii acesteia nu doresc să continue activitatea. În cazul în care capitalul este deținut de către o persoană juridică, odată cu dizolvarea persoanei juridice se va dizolva și societatea (art. 157).