Cerere de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei penalităţi pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a unei sentinţe civile. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

21 mai 2024
Vizualizari: 164
  • NCPC: art. 133 pct. 2
  • NCPC: art. 135
  • NCPC: art. 517 alin. (4)
  • NCPC: art. 651 alin. (2)
  • NCPC: art. 906

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 mai 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata unei penalități de 1000 RON pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a sentinței civile nr. 5393/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureș.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1552 din 21 septembrie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 mai 2020, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata unei penalități de 1000 RON pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a sentinței civile nr. 5393/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureș.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 906 C. proc. civ. (care la data sesizării organului de executare – aprilie 2014 – era numerotat art. 905 și avea conținut identic cu actualul art. 906 C. proc. civ.), text legal ce prevede că:

„(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă”.

Conform dispozițiilor legale anterior redate, rezultă că instanța competentă să stabilească atât cuantumul penalităților, cât să și dispună înlăturarea sau reducerea acestora este instanța de executare.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin, Biroul executorului judecătoresc C. a solicitat încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 5393 din 18 iunie 2013 a Judecătoriei Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2009.

Prin încheierea nr. 513/CC din 8 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/2014, a fost încuviințată executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu constând în sentința nr. 5393 din 18 iunie 2013 a Judecătoriei Târgu Mureș, hotărâre în raport de care se solicită acordarea de penalități pentru refuzul de punere în executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11/11/2021, s-a statuat că „încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel”.

În conformitate cu dispozițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 513/CC din 8 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin, competența de soluționare a cauzei având ca obiect executarea silită a obligației de a face – aplicare penalități urmează a se stabili în favoarea instanței de executare, respectiv judecătoria care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei penalități pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a unei sentințe civile. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei was last modified: mai 21st, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.