Recurs în casație. Admisibilitatea cererii (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 814/2016

NCPP: art. 249 alin. (4), art. 250 alin. (6), art. 425¹ alin. (1) și alin. (5), art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437, art. 438, art. 440; Constituția României: art. 6, art. 13, art. 21 alin. (3), art. 24

Examinând hotărârea atacată prin prisma contestației formulate, raportat la excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Parchetului, Înalta Curte constată că excepția este dirimantă, admiterea ei făcând de prisos analizarea fondului cauzei, astfel încât va examina contestația prin prisma excepției inadmisibilității.

Potrivit disp. art. 425¹ alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen.: „(1) calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

(5) Contestația se soluționează de către judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanța superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședință publică, cu participarea procurorului”.

Dispozițiile art. 440 C. proc. pen. prevăd următoarele: „(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație”.

Dispozițiile art. 440 C. proc. pen. reglementează procedura admiterii în principiu a cererilor privind recursurile în casație, dispoziții care nu instituie nicio cale de atac împotriva încheierilor prin care a fost respinsă, în această procedură, cererea de recurs în casație, precizându-se însă expres la alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., că încheierea este definitivă.

În cauza de față, calea de atac formulată de inculpatul A. vizează o hotărâre definitivă pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., cale de atac, care potrivit dispozițiilor art. 425¹ alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen. nu este prevăzută de lege.

Cu atât mai mult contestația de față nu este admisibilă, cu cât, în cuprinsul disp. alin. (2) la art. 440 C. proc. pen. este prevăzut expres faptul că: „Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație”.

Or, prin încheierea penală nr. 240/RC din 2 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2005, instanța de recurs în analizarea admisibilității cererilor de recurs în casație, printre altele, a reținut următoarele: ,,cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. îndeplinesc parțial cerința de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului, numele și prenumele avocatului, însă nu a fost indicat domiciliul profesional al acestuia. Condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este îndeplinită, apărătorul indicând în cuprinsul motivelor de recurs în casație – Decizia atacată – nr. 1207 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel București. în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că în cuprinsul cererii de recurs în casație s-au indicat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct 7 C. proc. pen., aspectele menționate de către apărător încadrându-se „formal” în cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. Referitor la cazul de recurs în casație prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivat în sensul că în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea disp. art. 249 alin. (4) și art. 250 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că instanța competentă să examineze cererea de sesizare formulată, dispunând – după caz – respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare ori, dimpotrivă, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, este însăși instanța de apel, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată. Ceea ce se susține de fapt în motivarea recursului este nemulțumirea inculpaților referitoare la respingerea excepției ca inadmisibilă și netrimiterea cererii de sesizare Curții Constituționale”.

Prin urmare, reținându-se neîndeplinirea disp. art. 437 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.(îndeplinirea parțială), art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (invocarea formală a disp. art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct. 7 C. proc. pen.), în mod judicios s-a dispus pronunțarea hotărârii în discuție, hotărâre care este definitivă și nu poate face obiectul unei căi de atac.

Prin respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei căi de atac promovată împotriva unei hotărâri neprevăzută cu exercitarea unei contestații nu se aduce atingere disp. art. 21 alin. (3) din Constituția României (accesul liber la justiție), art. 24 din Constituția României (dreptul la apărare) sau art. 6 (privind dreptul la un proces echitabil) sau art. 13 (privind dreptul la un remediu efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Raportat la aceste împrejurări, Înalta Curte constată că prezenta contestație a fost promovată în afara cadrului procesual care implementează această formă de manifestare procedural penală a părților în cauzele deduse judecății, astfel încât acest demers procedural va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 240/RC din 2 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2005.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.