Programul procurorului ALEXANDRA CARMEN LĂNCRĂNJAN: „Principalele obiective ce vor fi promovate în calitate de membru al CSM”

23 aug. 2016
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1320
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Universuljuridic.ro își propune să aducă la cunoștința celor interesați programele candidaților la alegerile CSM din 2016. În acest sens adresăm candidaților invitația de a ne transmite informațiile pe care doresc să le disemineze la adresa [email protected].

Data Protection; Un an de la aplicarea GDPR în România, Ediția a VII-a

Candidat

Procuror ALEXANDRA CARMEN LĂNCRĂNJAN

procuror ALEXANDRA CARMEN LĂNCRĂNJAN, candidat CSM 2016

Vezi CV sau

Despre

• procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București
• formator INM
• Președinte al Asociației Liderjust


PROIECT PRIVIND

PRINCIPALELE OBIECTIVE CE VOR FI PROMOVATE ÎN CALITATE DE MEMBRU AL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

I. Aspecte privind rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii

Din punct de vedere al prevederilor legale în vigoare Consiliul Superior al Magistraturii are, conform dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Constituția României rolul de garant al independenței justiției. Deși Legea nr. 317 din 1 iulie 2004 prevede atribuții specifice ale instituției în ceea ce privește cariera magistraților, organizarea instanțelor și parchetelor, acțiunile disciplinare și competențe în materie normativă, modul în care Consiliul Superior al Magistraturii înțelege să își exercite rolul de garant al independenței justiției depinde în mare măsură de competențele și profilul membrilor săi, de înțelegerea sistemului de justiție, de viziunea asupra dezvoltării pe termen lung și de capacitatea de a funcționa ca un organism unitar în relație cu factorii externi.

Consiliul Superior al Magistraturii nu este o „structură judiciară clasică” iar ceea ce își asumă membrii acestui organ colectiv nu este o administrare a unei instanțe sau a unui parchet, ci promovarea în cadrul unui organ reprezentativ și colegial a intereselor statului de drept și a planurilor de dezvoltare a sistemului de justiție.

Din punctul meu de vedere activitatea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie privită dintr-o perspectivă diferită față de activitatea curentă a judecătorilor și procurorilor și prin prisma altor principii de management față de cele utilizate în activitatea judiciară și în activitatea de conducere a unei instanțe sau a unui parchet. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să aibă competențe suplimentare față de cele ale unui bun administrator, trebuie să înțeleagă dinamica societății, să aibă o viziune clară asupra planului de dezvoltare a sistemului de justiție, să își asume rolul de lideri și să aibă capacitatea de a comunica și interacționa în diferite medii cu persuasiune.

Atipic față de alte instituții din sistemul de justiție, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să fie izolat de interacțiunea directă cu alte autorități publice, nu poate evita negocierea și nu poate avea un rol pasiv.

Dispozițiile legale privind rolul și competențele Consiliului Superior al Magistraturii sunt concepute într-un mod suficient de generic pentru a permite implicarea reală a instituției în politici publice în domeniul justiției și în activitatea de legiferare și planificare strategică în domeniu.

Fiind un pilon central al sistemului de justiție și principala instituție care poate intra în interacțiune directă cu celelalte puteri ale statului, activitatea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie planificată pe de-o parte prin raportare la tipul de măsuri ce pot fi luate și termenul de implementare și pe de altă parte prin raportare la interacțiunea cu alte instituții și cu persoanele reprezentate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește măsurile promovate este necesară stabilirea viziunii asupra sistemului de justiție și identificarea măsurilor pe termen scurt, mediu și lung ce urmează a fi implementate, cu o evaluare atentă a impactului pe care acestea îl vor avea, a resurselor necesare și a etapelor clare de implementare.

Din punct de vedere al rolului pe care Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să îl îndeplinească și al interacțiunilor instituționale consider că activitatea instituției trebuie să fie divizată pe mai multe planuri:

A. Activitatea și comunicarea în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii

Conform prevederilor legale, Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membrii și ia decizii atât în cadrul secțiilor cât și în plen. Profilul membrilor este de cele mai multe ori diferit iar agenda și obiectivele promovate de fiecare dintre membrii pot fi contradictorii astfel încât un aspect esențial al funcționării interne a Consiliului Superior al Magistraturii îl constituie capacitatea de negociere și planificare strategică a membrilor săi. O luptă internă între cele două secții ale Consiliului Superior al Magistraturii sau conflicte între membrii acestei instituții duc la blocarea oricăror proiecte benefice pentru sistemul de justiție și slăbesc forța și credibilitatea instituțională.

O măsură matură ce trebuie adoptată vizează mecanismele de negociere între membrii Consiliului Superior al Magistraturii, stabilirea clară a direcțiilor principale de dezvoltare ale sistemului de justiție, asumarea proiectelor care vizează distinct instanțele și parchetele și crearea unor mecanisme instituționale previzibile de reconciliere a opiniilor divergente.

În ceea ce privește funcționarea aparatului intern al Consiliului Superior al Magistraturii, consider că există în acest moment două vulnerabilități majore care generează o lipsă de eficiență și o risipă a resurselor: modalitatea de selectare a personalului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și distribuirea funcționarilor în cadrul instituției.

Din punct de vedere al procesului de selecție trebuie stabilite cu claritate competențele și pregătirea funcționarilor și selectarea acestora în mod transparent și în funcție de specializarea lor. Detașarea magistraților în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu este de cele mai multe ori o opțiune eficientă din punct de vedere al performanțelor instituției, în special în departamente care vizează comunicarea publică, gestionarea fondurilor și proiectelor sau relația cu alte autorități. Pentru creșterea capacității instituționale este necesară recrutarea personalului specializat, chiar dacă acesta nu face parte din sistemul judiciar, atât în funcțiile tehnice care necesită specializare cât și în funcțiile care vizează consilierea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Raportat la dimensionare și distribuirea personalului în cadrul instituției consider că un prim pas spre o politică eficientă a resurselor umane este de a stabili care sunt domeniile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate avea cel mai mare impact și în care se pot aloca resurse proporțional cu rezultatele vizate. Un punct esențial pentru Consiliul Superior al Magistraturii este gestionarea proiectelor ce vizează sistemul de justiție și atragerea și alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea investițiilor în infrastructură, logistică, formare profesională și informatizare a instanțelor și parchetelor. Din această perspectivă este necesară restructurarea alocării posturilor în așa fel încât capacitatea de derulare a proiectelor pe termen scurt, mediu și lung să crească în mod constant.

B. Activitatea și comunicarea Consiliului Superior al Magistraturii cu magistrații- procurori și judecători – pe care îi reprezintă

Fiind un organ reprezentativ, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate funcționa ca o instituție autonomă în raport cu judecătorii și procurorii care au ales componența acestuia. De altfel, dispozițiile legale prevăd că membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în fața judecătorilor și procurorilor pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului.

Prin prisma acestor principii, pe durata mandatului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie în dialog permanent cu magistrații care le-au acordat votul de încredere, trebuie să își exercite atribuțiile în mod transparent și să depună toate diligențele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor incluse în proiectul depus în calitate de candidat.

În ceea ce privește comunicarea cu magistrații, consider că fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se deplaseze în teritoriu, la instanțele și parchetele pe care le reprezintă, în vederea evaluării modului de derulare a activității, identificării problemelor specifice ale fiecărei unități și menținerii dialogului cu judecătorii și procurori în funcție pe perioada mandatului. De asemenea este imperios necesar ca dialogul cu magistrații să se deruleze în mod constant și în timp real și fiecare judecător sau procuror să poată să adreseze întrebări, să propună proiecte sau să semnalizeze deficiențe. În vederea atingerii acestui obiectiv pot fi utilizate atât discuțiile directe între membrii Consiliului Superior al Magistraturii cât și o serie de instrumente de comunicare la distanță: corespondența prin intermediul adresei de email, instrumente de tip forum de discuții, comunicarea directă prin intermediul telefoniei mobile, sesiuni constante de video-conferințe.

Un aspect fundamental în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu magistrații privește problematica consultării sistemului judiciar privind modificările legislative. Comunicarea aleatorie și cu termene foarte scurte a propunerilor legislative sau a modificărilor în ceea ce privește legislația de bază constituie în fapt o lipsă de consultare a Corpului Magistraților, profesioniștii cei mai în măsură să evalueze cum funcționează actele normative în practică. De aceea consider că este necesară stabilirea unei proceduri clare de consultare, cu termene rezonabile pentru transmiterea propunerilor, cu publicarea propunerilor primite de la unitățile teritoriale și evaluarea implementării acestora.

Raportat la transparența instituțională, consider că dezbaterile în cadrul secțiilor, plenului și comisiilor înființate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie accesibile în mod direct oricărui magistrat, aspect ce poate fi adus la îndeplinire prin transmiterea acestora în circuit închis sau pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii condiționat de înregistrarea cu user-name și parolă.

Un alt aspect ce privește transparența vizează comunicarea agendei membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, activităților planificate de aceștia, participările la acțiuni ce vizează sistemul de justiție precum și asumarea poziției pe care aceștia o adoptă în dezbateri și cu privire la elemente specifice din agenda publică a instituției.

Proiectul depus în momentul candidaturii pentru Consiliul Superior al Magistraturii este un document care stabilește agenda inițială a membrilor pe perioada exercitării mandatului astfel încât, în oglindă, este necesară o evaluare periodică a activității și a diligențelor depuse de fiecare membru în parte pentru atingerea obiectivelor. În acest sens consider că fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii trebuie ca în mod periodic, spre exemplu la fiecare 6 luni, să facă o analiză a modului în care a promovat obiectivele asumate, a gradului de implementare a măsurilor expuse cu ocazia candidaturii și a modalităților pe care urmează să le folosească în viitor.

C. Activitatea și comunicare Consiliului Superior al Magistraturii cu celelalte puteri ale statului și cu instituțiile publice

Pentru sistemul de justiție Consiliul Superior al Magistraturii este principalul negociator cu celelalte puteri ale statului și cu instituțiile publice, fiind în poziția de a argumenta și impune măsurile necesare eficientizării actului de justiție. Din poziția de garant al independenței justiției Consiliul Superior al Magistraturii se poate implica în mod activ în procesul legislativ și în măsurile pe care puterea executivă le dispune cu privire la funcționarea instanțelor și parchetelor și la drepturile și obligațiile magistraților.

Consider că este necesară adoptarea unei poziții ferme cu privire la funcționarea optimă a sistemului de justiție și cu privire la măsurile de creștere a independenței magistraților, atingerea acestor obiective putând fi făcută doar prin asumarea unui rol activ din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

În opinia mea, implicarea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se transpună în practică prin negocieri în ceea ce privește bugetele instanțelor și parchetelor astfel încât să poată fi asigurată funcționarea optimă a acestora pe parcursul exercițiului bugetar, negocierea și obținerea de sedii pentru parchetele și instanțele care funcționează în condiții improprii, negocierea și obținerea drepturilor salariale și beneficiilor corespunzătoare și proporționale cu restricțiile inerente exercitării funcției de magistrat, obținerea de investiții și fonduri pentru dezvoltare logistică a sistemului de justiție, luarea de poziție în cazul unor proiecte de modificare a legislației de natură să afecteze independența justiției, implicarea în procesul legislativ prin propuneri legislative coerente care să asigure un cadru optim pentru îndeplinirea actului de justiție.

D. Activitatea și comunicarea Consiliului Superior al Magistraturii pe plan extern

În contextul geopolitic actual un sistem de justiție izolat la nivel național nu este o opțiune care să ducă la dezvoltarea statului de drept și la eficientizarea justiției. Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să aibă o poziție clară la nivel internațional și să stabilească contacte cu instituțiile internaționale și cu reprezentanții sistemelor de justiție ale altor state cu privire la 3 aspecte fundamentale: cooperarea judiciară, asistența pentru dezvoltarea sistemului de justiție și încheierea de parteneriate strategice.

E. Activitatea și comunicarea Consiliului Superior al Magistraturii cu societatea civilă și cu mediu privat

Sistemul de justiție este parte integrantă a societății și trebuie să funcționeze ca un serviciu public în slujba cetățeanului. Pentru dezvoltarea durabilă și pentru creșterea încrederii cetățenilor în justiție este necesar dialogul și parteneriatul cu societatea civilă și cu mediul privat, în special cu mediul de business.

Comunicarea cu mediul privat poate conduce la parteneriate strategice și implicarea activă în dezvoltarea sistemului de justiție, un exemplu în acest sens fiind transferul de informații și expertiză dinspre sfera privată sau parteneriate public-private pentru dezvoltarea și modernizarea sistemului de justiție, un punct important fiind mediul penitenciar și politicile de reintegrare a persoanelor condamnate.

În ceea ce privește parteneriatele cu societatea civilă și cu organizațiile neguvernamentale acestea pot duce la dezvoltarea măsurilor de prevenție, preluarea parțială a competențelor în ceea ce privește informarea cetățenilor, implementarea proiectelor care vizează pregătirea profesională a magistraților și dezvoltarea capacității instituționale, generarea de studii și analize în domenii punctuale și asigurarea unei activități de advocacy și lobby care să garanteze continuarea reformelor în sistemul de justiție și independența magistraților.

II. Prioritățile Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește dezvoltarea sistemului de justiție și garantarea independenței acestuia

Conform dispozițiilor constituționale principalul rol pe care Consiliul Superior al Magistraturii îl are vizează garantarea independenței sistemului de justiție. Deși mandatul individual al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii are o durată limitată și nu poate fi reînnoit, o abordare a obiectivelor doar pe o perioadă de 6 ani este ineficientă pentru dezvoltarea unui sistem de interes major în asigurarea funcționării statului de drept așa cum este sistemul judiciar. De aceea, consider că, rolul principal al Consiliului Superior al Magistraturii este de a dezvolta o strategie pe termen lung și de a-și asuma proiecte care pot fi continuate și susținute indiferent de modificările apărute în structura membrilor.

Fiind un organ colegial, care ia decizii atât în secții cât și în plen obiectivele pe termen mediu și lung trebuie privite din două perspective: obiective ce au impact asupra sistemului judiciar în ansamblu, fără a diferenția între instanțe și parchete și obiective specifice ce vizează distinct fiecare categorie de magistrați.

Plecând de la planul de dezvoltare a sistemului de justiție și de la obiectivele pe termen lung Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să stabilească măsurile cu aplicare imediată și măsurile pe termen mediu ce pot fi puse în practică și care pot genera rezultate vizibile în vederea eficientizării actului de justiție. Din punctul meu de vedere aceste măsuri pot fi împărțite în 5 categorii:

  • asigurarea condițiilor optime de muncă.
  • transparența și comunicarea în sistemul de justiție,
  • informatizarea și digitalizarea sistemului de justiție,
  • eficientizarea activității curente a magistraților și
  • formarea profesională și dezvoltarea personală a magistraților,

 În ceea ce privește sistemul de justiție în ansamblul său, consider că dezvoltarea acestuia nu poate să privească doar aspecte punctuale și disparate ci trebuie să fie stabilite axe prioritare care să ducă la întărirea capacității instituționale și la garantarea independenței reale a magistraților. Axele prioritare de dezvoltare a sistemului judiciar trebuie să vizeze:

A. Modalitatea de recrutare a magistraților și crearea unui profil al candidatului potrivit pentru exercitarea funcțiilor judiciare

B. Crearea planului de dezvoltare profesională individualizat, atât în ceea ce privește formarea inițială cât și în ceea ce privește formarea continuă a magistraților

C. Digitalizarea și informatizarea sistemului de justiție

D. Crearea condițiilor de muncă optime și asigurarea resurselor logistice necesare îndeplinirii activităților în cadrul instanțelor și parchetelor

E. Crearea unui sistem de justiție transparent și previzibil capabil să își îndeplinească funcția de serviciu public

 F. Crearea strategiilor naționale ce vizează sistemul de justiție și implementarea acestora prin consultarea și implicarea directă a membrilor Corpului Magistraților

G. Asigurarea unui cadru legislativ coerent și a practicii unitare atât la nivelul instanțelor cât și la nivelul parchetelor

H. Autofinanțarea sistemului de justiție și accesarea responsabilă a surselor de finanțare.

I. Promovarea căilor alternative de soluționare a conflictelor și a justiției restaurative.

În ceea ce privește activitatea Ministerului Public, pe lângă măsurile generale de dezvoltare a sistemului judiciar, sunt necesare direcții de dezvoltare specifice, care să eficientizeze structurile de parchet și care să permită autonomia în repartizarea resurselor și stabilirea priorităților în materie penală. În opinia mea principalele coordonate de dezvoltare ale Ministerului Public trebuie să vizeze:

A. Independența funcțională a procurorului și întărirea statului acestuia

B. Preluarea administrativă a poliției judiciare de către Ministerul Public

C. Reorganizarea Ministerului Public atât pe verticală cât și pe orizontală

D. Crearea structurilor inter-instituționale care efectuează ancheta penală

E. Crearea unei politici penale coerente și stabilirea zonelor vulnerabile din punct de vedere al infracționalității

F. Introducerea și implementarea sistemului de management al dosarelor penale

Formarea profesională și dezvoltarea personală a magistraților

Un sistem de justiție eficient și cu adevărat independent necesită o politică de personal bine structurată și investiții în formarea și dezvoltarea factorului uman. Consider că, în acest domeniu, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să promoveze o nouă viziune asupra formării profesionale a magistraților, principalele sfere de dezvoltare fiind: implementarea unei politici de dezvoltare profesională pe termen lung prin introducerea planului de formare individuală, pentru fiecare magistrat în parte, specific în raport de nevoile și interesul magistratului; crearea spațiilor de studiu în cadrul parchetelor și dotarea bibliotecilor existente în fiecare unitate, includerea perioadei de studiu și formare profesională la nivel descentralizat în programul de lucru, facilitarea accesului la jurisprudența instanțelor și parchetelor în timp real și crearea buletinelor de informare privind modificările legislative, legislația la nivel european, jurisprudența Curții Constituționale, C.J.U.E. și C.E.D.O.

Formarea profesională a procurorilor și judecătorilor trebuie privită ca o investiție pe termen lung în dezvoltarea sistemului de justiție, un corp al magistraților profesionist și adaptat realității curente, fiind o primă măsură în garantarea independenței justiției. În acest moment majoritatea formelor de învățământ profesional destinate procurorilor și judecătorilor nu sunt individualizate și nu răspund nevoilor reale ale magistraților, fiind de cele mai multe ori activități punctuale, centrate spre informația ce se dorește a fi transmisă și nu spre persoana căreia i se adresează formarea profesională.

În opinia mea, planul de formare profesională trebuie să fie întocmit din momentul alegerii profesiei, prin evaluarea persoanei căreia i se adresează și în funcție de competențele acesteia, sfera de interes și nevoile specifice. Planul de dezvoltarea profesională poate să fie întocmit de un reprezentant al Institutului Național al Magistraturii împreună cu magistratul vizat, să fie stocat în format electronic și să poată fi modificat și adaptat în funcție de evoluția profesională a procurorului și judecătorului.

Pentru o formare durabilă și eficientă, planul de formare individuală trebuie să îmbine metodele clasice de predare (participarea la sesiuni de formare, cursuri, conferințe) cu metodele de învățământ la distanță (cursuri de e-learning, cursuri interactive la distanță), atât în ceea ce privește dreptul național cât și contactul cu alte sisteme de drept și practici din state partenere.

Un plan de formare individuală coerent trebuie să conțină o componentă de formare pentru activitatea curentă a magistratului, o componentă care să vizeze specializarea procurorilor și judecătorilor, un modul de limbi străine, o componentă ce vizează schimbul internațional de experiență și participarea la cursuri de formare în afara țării și un modul care vizează dezvoltarea personală a magistratului și obținerea de competențe soft.

Dacă formarea individualizată este un obiectiv pe termen lung care necesită alocarea unor resurse importante celelalte măsuri propuse în această secțiune pot fi implementate pe termen mediu și scurt. În ceea ce privește accesul la literatură de specialitate la nivelul fiecărei unități ar trebui să funcționeze o bibliotecă în care magistratul să găsească doctrină de actualitate, periodice, studii și jurisprudență. Dotarea bibliotecilor parchetelor trebuie prevăzută distinct în bugetul fiecărei instituții astfel încât să poată fi efectuate achiziții noi de cărți dar și în așa fel încât să poată fi achiziționate abonamente la reviste de specialitate, din țară sau din străinătate.

Corelativ cu asigurarea funcționării bibliotecii instituției este necesară amenajarea unui spațiu propice studiului și derulării activităților de formare profesională având în vedere faptul că formarea continuă descentralizată este prevăzută ca o metodă de dezvoltare profesională a magistraților. Este absolut firesc ca parchetele să aibă o sală de conferințe aptă să fie utilizată pentru seminare sau dezbateri, dotată cu mobilier destinat studiului și cu acces la tehnica de calcul pentru a facilita conectarea electronică la fondul de carte și periodice din online.

Deoarece o parte semnificativă a carierei oricărui magistrat este reprezentată de studiul individual și de consultarea constantă a doctrinei, jurisprudenței și noutăților din domeniile adiacente științelor juridice această perioadă trebuie inclusă în programul de lucru al judecătorilor și procurorilor, fiind luat în considerare la evaluarea lor profesională. În mod rezonabil 16 ore pe lună pot fi acordate studiului și pregătirii profesionale și accesului la fondul de carte din fiecare instanță și parchet o cuantificare a acestor ore putând fi efectuată cu ușurință prin permiterea accesului la spațiul de studiu pe baza cartelei electronice.

În ceea ce privește accesul la jurisprudență, un aspect extrem de important pentru desfășurarea formării continue a procurorilor o constituie accesul facil și în timp real la jurisprudență. Un mod eficient de a atinge acest obiectiv este asigurarea accesului la sistemul ECRIS din instanțe, operaționalizarea sistemului ECRIS la nivelul parchetelor și crearea unor buletine de jurisprudență ale instanțelor internaționale, buletine de jurisprudență ce pot fi gestionate de aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, de Institutul Național al Magistraturii sau în parteneriat cu facultățile de profil.

Transparența și comunicarea în sistemul de justiție

Percepția asupra sistemului de justiție, atât din interiorul sistemului, cât și din perspectiva cetățenilor, este de cele mai multe ori inexactă și deformată de lipsa de transparență și acces la informații. Un sistem deschis și o comunicare eficientă, atât în interiorul sistemului cât și direcționată spre cetățean ca beneficiar al actului de justiție, duc la creșterea gradului de încredere în sistemul judiciar și la dezvoltarea reformelor în ceea ce privește independența și responsabilitatea sistemului judiciar.

Din punct de vedere al implementării măsurilor vizând transparența instituțională, consider că, implicarea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să vizeze două linii prioritare: transparența și comunicarea eficientă în cadrul sistemului judiciar și transparența și comunicarea publică eficientă.

În interiorul sistemului de justiție nevoia de transparență vizează de cele mai multe ori criteriile și mecanismele prin care se efectuează mutările personalului și previzibilitatea calendarului acestor activități motiv pentru care, consider că, stabilirea unor criterii clare și previzibile în ceea ce privește transferurile, delegările și detașările în cadrul sistemului judiciar și implementarea unui calendar stabil pentru efectuarea mutărilor de personal trebuie să fie adoptate prioritar de Consiliul Superior al Magistraturii.

Raportat la comunicarea cu exteriorul pașii importanții ce trebuie urmați de Consiliul Superior al Magistraturii vizează crearea paginilor de internet pentru fiecare unitate de parchet, crearea unor norme clare privind comunicarea publică și accesul la informații de interes public, stabilirea categoriilor de informații ce urmează a fi comunicate din oficiu și actualizate în mod curent și externalizarea departamentelor de relații cu publicul și selectarea unor persoane specializate în comunicare

Un sistem modern și eficient nu poate funcționa într-o modalitate opacă și preponderent „pe hârtie”, informațiile privind bugetul anual al parchetului, bugetul executat, achizițiile publice, veniturile de natură salarială ale procurorilor, agenda conducerii parchetelor, analizele statistice, informațiile privind volumul de muncă și durata medie de soluționare a cauzelor penale constituind un prag minim de acces la informații de interes public.

Informatizarea și digitalizarea sistemului de justiție

Într-o lume modernă sistemul de justiție nu poate fi privit în exteriorul mecanismelor de digitalizare și interconectare iar atât timp cât viziunea asupra sistemului este anacronică nu ne putem aștepta ca rezultatele să fie cele dorite, nici din perspectiva duratei procesului penal și nici din perspectiva eficienței personalului. În justiția penală actuală nu există nicio strategie coerentă de inter-conectare a actorilor importanți astfel încât costurile fiecărui dosar sunt augmentate de risipa de hârtie și consumabile, de risipa de timp a factorului uman și de activități ce țin, de cele mai multe ori, de activitate de secretariat. Instituțiile implicate în justiția penală funcționează după reguli diferite, fac lucrurile diferit, măsoară lucrurile diferit, comunică oficial prin înaintarea documentelor prin serviciile clasice de curierat și de cele mai multe ori consumă timp pentru copierea documentelor sau printarea acestora.

Justiția penală trebuie să fie privită ca o serie de evenimente și procese care funcționează coordonat și care implică conexiunea între instituții și gestionarea comună a seturilor de date în aceeași manieră și în timp real. Digitalizarea sistemului de justiție penală este o prioritate absolută pentru reforma și eficiența parchetelor, fiind în opinia mea, cel mai puternic mecanism de degrevare a procurorilor și de garantare a unei justiții eficiente și responsabile. Măsurile în zona digitalizării nu sunt întotdeauna ușor sau rapid de implementat dar, consider că, o strategie pe termen lung poate fi implementată cu succes într-un mediu care beneficiază de personal tânăr și conectat la instrumentele digitale.

Obiectivele pe care doresc să le promovez pe termen lung vizează crearea dosarului digital și a sistemului e-justice în materie penală și crearea unei rețele de comunicare online între unitățile de poliție, parchete și instanțe. Implementarea acestor măsuri este vitală pentru sistem raportat la eficiență, timpul alocat soluționării dosarului, accesul la dosar și gestionarea datelor și analizarea rezultatelor. Crearea sistemului digital permite supravegherea efectivă și în timp real a activității structurilor de poliție judiciară, soluționarea cauzelor simple fără a exista un transfer efectiv al documentelor, analizarea reală și obiectivă a activității procurorilor și accesul persoanelor interesate la documentele în format electronic fără a fi necesară interpunerea factorului uman.

În vederea implementării unui astfel de sistem, consider că, sunt necesari doi pași intermediari care permit implementarea ulterioară a soluțiilor tehnice pentru crearea sistemului digital: crearea arhivei digitale la nivelul sistemului de justiție penală și crearea infrastructurii necesare pentru atribuirea semnăturilor digitale fiecărei persoane care are atribuții în derularea procesului penal. Dacă măsurile pentru atribuirea semnăturii digitale constituie un element facil de implementat, crearea arhivei digitale necesită externalizarea serviciului în ceea ce privește dosarele soluționate și în curs de soluționare, precum și pregătirea personalului și dotarea instituțiilor pentru activitatea curentă de digitalizare.

Implementarea măsurilor pe termen lung nu este însă un impediment pentru digitalizarea parțială a Ministerului Public, cu rezultate imediate, principalele obiective pe termen mediu privind operaționalizarea și dezvoltarea sistemului ECRIS la nivelul parchetelor, utilizarea acestuia în mod curent și eficientizarea funcțiilor conexe ale sistemului ECRIS în materia generării de statistici și rapoarte și crearea și operaționalizarea intranetului la nivel național în cadrul Ministerului Public, prin dezvoltarea rețelei de comunicare deja existentă la nivelul parchetelor.

În plus față de măsurile expuse anterior există mecanisme de aplicare imediată care duc la gestionarea volumului de muncă și accesul la informații într-un mod constructiv, precum facilitarea accesului direct la bazele de date deținute sau gestionate de alte instituții, accesul la programe legislative și instrumente de eficientizare a activității curente

Eficientizarea activității curente

O politică coerentă de dezvoltare a parchetelor trebuie să analizeze toți factorii care pot constitui vulnerabilități și trebuie să eficientizeze activitatea curentă a procurorilor, nu doar prin mărirea schemelor de personal sau prin mecanisme procesual penale, ci prin acțiuni care vizează atât politica de personal cât și debirocratizarea parchetelor, politica privind personalul auxiliar și crearea mecanismelor prin care activitatea de supravegherea a urmăririi penale să fie reală și energică.

O primă măsură pentru eficientizarea activității curente a procurorilor este efectuarea unei analize a distribuției unităților de parchet și a necesarului de funcții de procuror la fiecare nivel de jurisdicție și fiecare unitate teritorială și restructurarea Ministerului Public atât în plan vertical cât și orizontal. Acest obiectiv se poate realiza prin suplimentarea posturilor acolo unde este necesar, transferarea unor funcții existente în sistem către unitățile cu volum mare de activitate, restructurarea ariilor de competență teritorială și mărirea capacității la nivelul conducerii unităților de parchet prin crearea unor posturi suplimentare de prim-procuror adjunct sau prin introducerea unor funcții de consilier al prim-procurorului care să aibă competența de a prelua din atribuțiile acestuia.

O altă măsură în ceea ce privește eficientizarea activității curente privește evaluarea necesarului real de personal auxiliar la nivelul fiecărei unități de parchet și suplimentarea schemelor astfel încât activitățile care nu țin de activitatea judiciară să poată fi preluate de grefieri în totalitate. Privită din punct de vedere economic și din punct de vedere al timpului necesar pentru pregătirea profesională o politică care să fie centrată în mod real pe sporirea numărului de funcții de grefier permite un aport mai mare de personal la nivelul fiecărui parchet și reduce pericolul de deprofesionalizare a procurorilor prin îndeplinirea a numeroase activități care nu au legătură directă cu specializarea lor. De asemenea, consider oportună crearea unor posturi de grefier cu studii juridice care să funcționeze în aceiași parametri cu grefierii care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor de judecată și care pot prelua activități simple de redactare a soluțiilor dispuse de procuror, de întocmire a draft-urilor ordonanțelor sau rechizitoriilor sau de completare a documentelor care nu necesită o analiză aprofundată, urmând ca procurorul doar să verifice legalitatea și structura actelor.

Tot în sfera eficientizării activității curente, consider că, este nevoie de o amplă debirocratizare a activității procurorilor, în acest moment existând elemente disfuncționale și ineficiente atât în ceea ce privește excesiva normare prin intermediul ordinelor interne, de cele mai multe ori contradictorii, necorelate și la limita dispozițiilor legale, cât și în ceea ce privește numeroasele atribuții privitoare la raportări și date statistice care nu își dovedesc utilitatea. Activitățile ce țin de stadiul dosarelor, evidența cauzelor, raportări ce vizează anumite domenii de activitate sau situația dosarelor vechi poate fi cu ușurință restructurată pe de-o parte prin evaluarea necesității acestora și a rezultatelor obținute prin implementarea lor și, pe de altă parte, prin transferarea acestora în sarcina personalului auxiliar și prin generarea lor automată de către sistemul ECRIS. Cu titlu de exemplu, existența condicilor de dosare completate pe hârtie este o măsură anacronică și de neconceput în stadiul actual de dezvoltare a sistemelor informatice având în vedere că simpla operaționalizare și dezvoltare a sistemului ECRIS poate să gestioneze circuitul dosarelor și evidență electronică atât a dosarelor repartizate cât și a celor soluționate.

Asigurarea condițiilor optime de muncă

Mediul în care magistrații își desfășoară activitatea și resursele materiale care facilitează îndeplinirea atribuțiilor sunt factori importanți ce se reflectă în calitatea actului de justiție, termenul de soluționare a cauzelor și eficiența fiecărui magistrat în parte. Alături de acești factori vizibili în mod direct volumul de muncă al magistratului afectează în mod direct actul de justiție, funcționarea pe termen lung în condiții de supra-aglomerare ducând la o scădere calitativă a soluțiilor, o demotivare evidentă a procurorilor și scăderea eficienței pe termen mediu și lung.

Din punct de vedere al condițiilor materiale obiectivele prioritare trebuie să vizeze restructurarea fizică a mediului de lucru prin crearea de spații de muncă adecvate, atribuirea sau construirea de noi sedii pentru funcționarea parchetelor, modernizarea aparaturii și a altor dotări materiale din cadrul parchetelor și asigurarea resurselor logistice necesare derulării activității de urmărire penală.

În ceea ce privește volumul de muncă consider că un prim pas îl constituie o evaluare obiectivă a volumului real de muncă în cazul fiecărui procuror și evaluarea volumului optim de muncă. În plus este necesară stabilirea unor criterii obiective de determinare a complexității dosarelor penale instrumentate de procurori în vederea atribuirii acestora în mod echitabil.

Măsuri specifice privind activitatea judiciară a procurorilor

Activitatea judiciară a procurorilor, atât în materie penală cât și în materie civilă, nu a fost o prioritate reală a Ministerului Public sau a Consiliului Superior al Magistraturii deși funcția compartimentelor și secțiilor judiciare este fundamentală în special pentru soluționarea dosarelor penale, procurorul care participă la ședința de judecată fiind singurul în măsură să susțină argumentele pertinente pentru dispunerea unei soluții legale și temeinice.

Departe de a evidenția rolul important al activității judiciare datele statistice ale Ministerului Public arată că, în cursul anului 2015, în materie penală, procurorii au participat la judecarea a 269.574 de cauze și au verificat 244.496 hotărâri judecătorești în vederea exercitării căilor de atac iar în materie civilă procurorii au participat la judecarea a 42.607 cauze civile și au verificat 46.808 hotărâri judecătorești.

Profilul procurorului care participă la judecarea cauzelor și exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești este semnificativ diferit de cel al procurorului care efectuează urmărirea penală iar formarea profesională trebuie să fie structurată astfel încât să permită exercitarea atribuțiilor la un nivel optim.

La nivelul formării inițiale, consider că, este necesară crearea unui modul care să vizeze probleme specifice ale activității judiciare, atât din perspectiva cunoștințelor tehnice cât și din perspectiva dezvoltării abilităților necesare dezbaterilor publice și contradictorii, oratoriei și argumentării.

În ceea ce privește măsurile pe care doresc să le promovez în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și care vizează în mod specific activitatea judiciară, prioritare sunt: formare inițială și continuă adaptată nevoilor reale ale procurorilor care desfășoară activitate judiciară; specializarea procurorilor în funcție de competențe și opțiuni vocaționale; asigurarea condițiilor optime de muncă în cadrul instanțelor; repartizarea personalului auxiliar – grefieri în cadrul secțiilor judiciare; stabilirea ședințelor de judecată și a termenelor în mod previzibil; evaluarea și stabilirea volumului de muncă și adaptarea programului la specificul activității judiciare; transmiterea dosarelor și solicitărilor în formă electronică; eliminarea ședințelor de judecată mixte și eficientizarea comunicării în cadrul parchetelor și în cadrul instanțelor unde se desfășoară activitatea judiciară

III. În loc de concluzie

De cele mai multe ori, argumentul decisiv pentru lipsa unor măsuri energice în dezvoltarea sistemului de justiție și în efectuarea investițiilor îl constituie lipsa fondurilor și bugetele scăzute ale instanțelor și parchetelor, argument care este doar în parte valid. Pe lângă mecanismele clasice de obținere a unor bugete consistente în care să fie incluse fondurile necesare investițiilor pe termen mediu și lung, sistemul de justiție poate beneficia de alte măsuri care au ca rezultat atingerea obiectivelor privind dezvoltarea durabilă, în acest sens Consiliul Superior al Magistraturii putând să își asume rolul de pilon central în atragerea finanțărilor.

Raportat la dotările materiale și, în special, la identificarea imobilelor necesare derulării activității există cel puțin două mecanisme eficiente de atingere a obiectivelor: negocierile în vederea atribuirii acestor sedii din fondul de stat, de la RA-APPS și operaționalizarea dispozițiilor de reutilizare socială a bunurilor confiscate prevăzută distinct în Legea pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI).

O altă metodă de obținere a fondurilor este accesarea programelor de finanțare la nivel național, un exemplu concludent în acest sens fiind Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 care prevede ca axă prioritară 1 – Administrația publică și sistem judiciar eficiente și ca axă prioritară 2 – Administrație publică și sistem judiciar accesibile și transparente.

Obiectivul specific 1.3. din Axa prioritară 1 este reprezentat de dezvoltarea și implementarea de sisteme standard și instrumente moderne și eficiente de management la nivelul instituțiilor din sistemului judiciar fiind finanțate acțiuni precum sistemul de management strategic și operațional, integrat, prin care să fie asigurate deciziile cheie ce privesc administrarea justiție și capacitate instituțională consolidată la nivelul sistemului judiciar pentru creșterea performanței instituționale, inclusiv pentru continuarea punerii în aplicare a noilor coduri.

Obiectivul specific 2.3. al axei prioritare 2 vizează asigurarea unei transparențe și integrități sporite la nivelul sistemului judiciar în vederea îmbunătățirii accesului și a calității serviciilor furnizate la nivelul acestuia fiind finanțate măsuri privind consolidarea planurilor de formare a personalului din sistemul judiciar raportat la noul cadru legislativ și evoluția practicii judiciare, elaborarea de materiale suport pentru formare precum ghiduri, manuale, instrumente IT (e-learning, sisteme audio-video, aplicații mobile etc.), organizarea de conferințe, seminarii, stagii de formare și specializare pentru formarea profesională a personalului de la nivelul sistemului judiciar și a practicienilor dreptului, dezvoltarea și aplicarea de politici îmbunătățite de acordare a asistenței juridice, de evaluare a calității și monitorizare a asistenței, organizarea de campanii de informare, educație juridică și conștientizare, dezvoltarea și diversificarea paletei de servicii de consiliere și asistență juridică adecvate nevoilor cetățeanului, promovarea și consolidarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor prin derularea de campanii de informare a justițiabililor și magistraților, acțiuni de formare a practicienilor, îmbunătățirea activității de executare a hotărârilor judecătorești și dezvoltarea sistemelor informatice necesare asigurării unui grad sporit de transparență și accesibilitate a serviciilor furnizate de sistemul judiciar

Accesarea fondurilor externe este o altă soluție pentru implementarea reformelor în sistemul de justiție, acest tip de fonduri fiind accesibil la nivelul instituțiilor europene dar și prin intermediul grant-urilor oferite de alte state sau de organisme independente.

Cu titlu de exemplu fondurile programului DIGI Justice au pentru perioadă 2014-2020 o valoare totală de 378 de milioane de euro și pot fi atribuite pentru proiectele ce vizează cooperarea judiciară în materie civilă și penală, accesul efectiv la justiție în Europa și programe de formare profesională a sistemului judiciar.

Un alt exemplu concludent este linia de finanțare asigurată de EEA Grants și Norway Grants care prevede o alocare bugetară pentru România în valoare de 502 milioane de euro pentru perioada 2014-2021 și are ca axă prioritară reformele în sistemul judiciar.

Dincolo de identificarea impedimentelor obiective sau subiective consider că viziunea clară asupra dezvoltării sistemului de justiție precum și asumarea rolului și implicării în reforma sistemului judiciar vor permite Consiliului Superior al Magistraturii să identifice toate resursele necesare implementării proiectelor și atingerii obiectivelor propuse în noul mandat al membrilor săi.

Procuror Alexandra Carmen Lăncrănjan

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București

Programul procurorului ALEXANDRA CARMEN LĂNCRĂNJAN: „Principalele obiective ce vor fi promovate în calitate de membru al CSM” was last modified: august 29th, 2016 by Universul Juridic
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter