Procedura de expropriere. Despăgubiri. Recurs (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1378/2016

CPC: art. 103 [NCPC: art. 185], CPC: art. 132 [NCPC: art. 204], CPC: art. 274 [NCPC: art. 453], CPC: art. 315 [NCPC: art. 501], L. nr. 198/2004: art. 4

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. [NCPC: art. 501] „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Soluția consacrată prin textul legal sus-menționat are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, a cărui existență nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate de instanțele superioare.

Ignorarea modului de interpretare a unui anumit text de lege ori a aplicării unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este sancționată cu nulitatea hotărârii astfel pronunțate.

Prin Decizia de casare nr. 5619 din 3 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de apel are obligația să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, inclusiv asupra capătului de cerere având ca obiect Decizia de expropriere nr. 1652/2011. Rezultă că decizia de casare anterior citată a stabilit, în mod irevocabil, că în cauză a fost făcută o corectă aplicare a art. 103 [NCPC: art. 185] și art. 132 C. proc. civ. [NCPC: art. 204].

Privitor la critica de nelegalitate pentru aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 motivat de faptul că acest text de lege nu era în vigoare la momentul emiterii Deciziei de expropriere nr. 244/2008 în temeiul căreia reclamanții solicită a fi despăgubiți, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia pentru următoarele motive:

Instanța de judecată a fost învestită, în principal, cu constatarea nulității Hotărârii nr. 13/2009 și a procesului-verbal nr. 13 din aceeași dată emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 și obligarea Statului Român la plata sumei de 90945,15 lei cu titlu de despăgubiri.

Recurentul pârât invocă faptul că textul legal al art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 nu era în vigoare la data la care a fost emisă Decizia de expropriere nr. 244/2008.

Analiza incidenței dispozițiilor art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 trebuie efectuată în raport de momentul la care au fost emise actele juridice contestate, respectiv Hotărârea nr. 13/2009 și procesul-verbal nr. 13 din aceeași dată, iar nu cu privire la momentul emiterii Deciziei de expropriere nr. 244/2008, al cărei conținut nu a fost supus controlului de legalitate. Examinarea de către instanță a legalității actelor contestate trebuie efectuată în raport de actele normative în vigoare la momentul emiterii, respectiv 21 mai 2009, potrivit principiului tempus regit actum.

Trimiterile pe care instanța de apel le-a făcut cu privire la dispozițiile art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2008 au fost efectuate în scopul argumentării nelegalității emiterii de către Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a hotărârii de încetare a procedurii de expropriere nr. 13 din 21 mai 2009, în raport de conținutul textului legal invocat care atribuie aceste competențe exclusiv expropriatorului.

Prin urmare, susținerea recurentului pârât, potrivit căreia instanța de apel, în mod greșit, în conținutul deciziei recurate, a făcut trimitere la dispozițiile art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004, motivat de faptul că acestea nu erau în vigoare la data emiterii Deciziei de expropriere nr. 244/2008, sunt nefondate.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 384 din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. [NCPC: art. 453], potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, constatând că susținerile recurentului pârât sunt nefondate, recursul exercitat de acesta urmând a fi respins, Înalta Curte va dispune obligarea recurentului-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata către intimații A. și B. a sumei de 2000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform dovezii aflate la Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. x/105/2012*.

Sursa informației: www.scj.ro.