Poziția UNBR față de Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) și-a prezentat poziția față de Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României.

Astfel, UNBR a constatat că prevederile din Proiect încalcă dispozițiile constituționale și pun în pericol dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, prin reintroducerea ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului , fără a fi prevăzute garanții reale și efective referitoare la contestarea legalității mijlocului de probă, cât și a procedeelor probatorii prin care acestea au fost obținute, în condiții de efectivitate.

Proiectul de Lege conferă valoare probatorie informatiilor obținute de către serviciile speciale prin interceptări și filaje, dar aceste probe au fost eliminate în urma admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală, prin Decizia  Curții Constituționale a României nr. 55/2020.

De asemenea, acesta nu prevede nicio procedură de contestare, de către justițiabili, a legalității probelor obținute de serviciile de informații prin interceptări, ci doar verificarea legalității acestora și a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obținute, în procedura de cameră preliminară.

În acest sens, Curtea a observat că, dacă în cazul supravegherii tehnice, dispusă potrivit Codului de procedură penală, legalitatea administrării probelor este realizată, în principiu, de o instanță egală în grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnică, în cazul mandatelor emise în temeiul Legii nr. 51/1991, analiza legalității acestora este realizată, de cele mai multe ori, de instanțe ierarhic inferioare celei care a emis mandatul (emiterea mandatului fiind realizată întotdeauna de Înalta Curte de Casație și Justiție). Or, consacrarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Legea nr. 51/1991, ca instanță specializată în domeniul autorizării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului presupune și o anumită competență specializată a acesteia, strict determinată de lege  (punctul 54 din Decizia CCR nr. 55/2020).

În concluzie, se impune o adaptare e cerințelor constituționale prevăzute de Decizia CCR nr. 55/2020, care poate fi făcută doar prin modificarea dispozițiilor declarate neconstituționale, în același act normativ, respectiv Codul de procedură penală. 

Pentru detalii suplimentare, vă rugăm să accesați sursa informației.

Sursa informației

🔔Vezi și UNBR. Ordinea de zi a Congresului Avocaților – 2-4 decembrie 2020