Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 33 alin. (3) și (4) din Legea tineretului
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 14 februarie 2024 | Art. 33 alin. (3) și (4) din Legea tineretului | Neconstituționalitate |
În ședința din 14 februarie 2024, Curtea Constituțională s-a reunit, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, pentru a dezbate obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și (4) din Legea tineretului.
Obiectul obiecției de neconstituționalitate
Art. 33 alin. (3) și (4) din Legea tineretului
Proiectul Legii intitulate „Legea tineretului” (PL-x nr. 716/2018) a fost adoptat de către Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, în ședința din 29 iunie 2022.
Legea a fost trimisă spre promulgare către Președintele României în forma disponibilă aici.
D.C.C. pronunțată în ședința din 14 februarie 2024
În ședința din data de 14 februarie 2024, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art. 33 alin. (3) și (4) din Legea tineretului sunt neconstituționale.
Totodată, cu majoritate de voturi, a respins obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 15 alin. (1) și (3) cu referire la sintagma „adunare generală” din Legea tineretului sunt constituționale în raport cu criticile invocate.
În esență, Curtea a reținut că soluțiile legislative încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta referitoare la calitatea, precizia, predictibilitatea si previzibilitatea normelor, întrucât nu prevăd criterii obiective, termene și efecte pentru schimbarea destinației bazelor de tineret sau desființarea acestora. Totodată, desființarea bazelor de tineret aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ teritoriale aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății publice, încălcând art. 136 alin. (4) din Constituție.
Cu privire la dispozițiile art. 15 alin. (1) și (3), cu referire la sintagma „adunare generală”, Curtea a reținut că nu există un paralelism legislativ creat prin suprapunerea unor organe noi de conducere ale fundațiilor județene pentru tineret și a Municipiului București. Unicul organ de conducere rămâne cel reglementat prin Legea nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Consiliul de conducere al fundației.