Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil

DCC pronunțată în ședința din 4 noiembrie 2020

În ședința din 4 noiembrie 2020, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că situația tranzitorie reglementată de prevederea legală criticată în această cauză subzistă de la data intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 1 octombrie 2011, până în prezent. Astfel, lipsa de intervenție a legiuitorului, în sensul reglementării, prin legea privind organizarea judiciară, a organizării și funcționării instanței de tutelă și de familie, este de natură să contravină dispozițiilor art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, precum și dispozițiilor art. 124 din Legea fundamentală privind înfăptuirea justiției, dat fiind faptul că nu asigură o bună administrare a justiției, prin lipsa de corelare cu normele de drept substanțial instituite în Codul civil, care reglementează în competența instanței de tutelă și de familie atribuțiile referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia.

De asemenea, Curtea a mai reținut că, în temeiul normei tranzitorii criticate, un organ administrativ, aflat în subordinea autorității publice locale, respectiv autoritatea tutelară, se pronunță asupra exercitării tutelei cu privire la bunurile interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia, fără a exista o cale de atac la instanța judecătorească, deși aceste atribuții au fost reglementate prin Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie.